8 lucruri pe care nu le înțeleg la femei

sexist-crazy-women-ads-vintage-retro

Da, sunt. Am și eu păcatele mele. Probabil altele decât cele pe care urmează să le enumăr, dar sunt. Despre asta, în altă ediție, pe care probabil o voi numi „faze pe care nu le înțeleg la femei, dar le am și eu. Vă rog spuneți-mi cum să scap de ele”. Momentan, continuăm seria cu chestiile de neînțeles. Așadar:

1. Drama, drama, drama

Einstein a greșit-o grav când a zis că doar Universul și prostia umană sunt infinite. A omis drama feminină. Mai pe scurt, dacă nu au probleme, își fac. Dacă nu se ia nimeni de ele, se iau ele de cineva. Dacă nu există un scenariu care să aducă măcar a film american, îl creează.

Nu plouă când le spune Gheorghe prima dată că le iubește? Scot furtunul de grădină și și-l pun în cap. Ușa de la apartament e d-aia silențioasă, care nu face zgomot când o trântesc în urma lor? Dau cu un bolovan în ea. NU le înșeală bărbatul? Își cumpără o cartelă nouă de pe care îi dau omului mesaje de dragoste anonime, ca să aibă cu ce să-i scoată ochii când îi caută în telefon. Pe asta am văzut-o cu ochii mei, în repetate rânduri!

După care dau cu o cărămidă în ușa silențioasă și se duc să plângă la cea mai bună prietenă cu dușul în cap în timp ce, dacă nu le curge rimelul de la lacrimi, că e waterproof, își bagă fața în găleata cu diluant.

2. Vorbitul neîntrebat și incomensurabil despre sine însăși

Blogul s-a inventat când femeile s-au prins că nu-s în stare să și vorbească despre ele și să le și asculte pe altele vorbind despre ele în același timp. Așa că au făcut treaba asta, ca atunci când termină una CHIAR TOT ce avea de povestit despre viața ei dramatică, cum vede ea lumea ca tresăriri de fluturași și aripi frânte, să treacă la următoarea care mănâncă EXACT ACELAȘI CĂCAT!!!

De asemenea, blogul s-a inventat când s-a demodat șanțul. Ca să nu se mai simtă nasol femeia cu ea însăși că a ajuns în pana mea în secolul 21 și tot de ce face vecina o freacă grija. Acum nu-i mai zice mahala și șezătoare, îi zice blog. Astfel, duduile internatute pot să se înjure și să-și mănânce ficații una alteia cât e ziua de lungă pentru că, nu-i așa, dacă n-ai probleme, îți faci!

Spre exemplu: bloggerița A s-a luat de bloggerița B, care a fost apărată de bloggerița C, deși n-o întrebase nimeni nimic. Aceasta a sărit la gâtul bloggeriței A, dar și la cel al bloggeriței D care, pe lângă faptul că n-are nicio treabă cu toată povestea, mai are și o prietenă în comun cu bloggerița C. Pe prietena comună o înjură oricum toată lumea, așa că nu vă bateți capul 😉

Din nou, ăsta e un exemplu rupt din realitate, prin legăturile pe care le-am făcut eu citind câteva chestii pe net. Nu că v-a luat durerea de cap?

3. Inducerea în bucla infinită a necunoscutului abisal

Vreau o chestie, dar nu vreau să știi că o vreau, vreau să te prinzi că o vreau și, de fapt, vreau să-ți dai seama ce vreau înainte să știu eu că vreau chestia respectivă. Cool, huh? 😀

4. Mania pentru ordine și curățenie

Pe asta n-am priceput-o din fragedă pruncie. Puteam să-mi sparg capul în trei locuri, să rup arcurile de la pat, să desenez cu carioca pe toți pereții, să dau foc la casă. Dacă maică-mea descoperea O LINGURIȚĂ uitată pe birou, se dezlănțuia Infernul. Dacă lăsam la întâmplare un pix pe pat, bunică-mea sărea ca arsă: „Ce-i cu dezoooordineaaa aaaastaaaa?”. Iar eu mă holbam ca la poarta nouă. La fel fac și azi. Nu sunt susținătoarea jegului, dimpotrivă chiar, unde e mizerie, curăță dracului, că nu ești în staul, dar totuși… Totuși!

5. Zidul Plângerii din Piața Publică

Când o femeie are de suferit, apăi are de suferit și vrea să știe toată lumea asta! Inclusiv mă-ta, câinele vecinului și vânzătoarea de la colț. V-ați contrazis ușor într-un bar? O să stea ca o Madonă răstignită cu privirea pe pereți și cu o lacrimă scurgându-i-se (dramatic!) din colțul ochiului până o s-o apuci de-o aripă s-o dai dracului de-acolo. Nu ridici colacul de la WC? O să-ți bată obrazul și tanti Săftica, vânzătoarea de castraveți. Te-a pus necuratul s-o înșeli? Ghici ce! O să scrie pe blog despre asta. Da, o să pună și poze.

6. Sărutul lui Iuda

E aproape o regulă că, cu cât mai tare se pupă două femei în cur în public, cu atât mai mult se urăsc în secret. Și nu înțeleg de ce. Un bărbat, dacă are o problemă cu alt bărbat, o să facă un mișto crunt și explicit de el până se prinde și mă-sa mare din mormânt, sau cel puțin o să-i dea de înțeles prin faptul că o să-l lase cu mâna în aer în timpul tradiționalului salut masculin. E un cod simplu, de primate, pe care recunosc că sunt invidioasă că nu pot să-l aplic și eu: ne atingem membrele superioare = OK. Unul dintre noi refuză atingerea = mă piș pe tine și pe neamul tău, ai face bine să te cari.

La femei e altfel. Cu cât e mai intensă interacțiunea fizică publică (strâns în brațe, pupat pe ambii obraji la venire, la plecare și la mijlocul întâlnirii, ținut de mână, strâns de umeri) și cu cât sunt mai stridente sunetele pe care una dintre participante le va scoate în timpul interacțiunii verbale, cu atât respectivele se detestă din rărunchi în privat (mâncat de cur cu absolut orice cunoscut întâlnit, inventat zvonuri despre numărul partenerilor sexuali, practici voodoo etc)

7. Căcaturi strălucitoare la noi în peșteră vrem

Băi, pe bune acum. Cât să te duci la cumpărături? CÂT?! Dacă te pune cineva să mergi atât pe bandă cu greutăți în fiecare mână zici că face mișto de tine. Cunosc femei care își petrec juma de existență în mall. La dracu, sunt niște buticuri înșirate de-o parte și de alta a drumului. Cât să le studiezi? Dacă vrei ceva și-ți permiți, pui mâna și cumperi și ai terminat bâlciul. La propriu. Dacă nu, stai calmă că nici nu se aduc chestii noi în fiecare zi și nici nu te îmbogățești peste noapte. Deci dă-o-n mă-sa.

Am fost de două ori în viață la lins vitrine cu profesioniste de-astea. În momentul în care transpirasem de nu mai găseai nicio picătură de apă înăuntrul corpului meu, mă dureau călcâiele ca și cum aș fi călcat pe cuie și nu-mi mai simțeam o mână din umăr de la cărat geanta și haina, am întrebat dacă mai stăm mult. Duduia însoțitoare s-a uitat la mine de parcă aș fi înjurat-o de mamă. Mi-a comunicat glacial că suntem „abia la jumate, fată, ce-ai?!” și a continuat să zburde zglobie spre următorul Sfânt Graal. La picioarele mele se forma o baltă de sânge, sudoare și lacrimi.

8. PLOZII

L-am lăsat pe ăsta la urmă special. Mi se pare cel mai de neînțeles din toate lucrurile neînțelese. Eu consider plozii niște oameni mai mici, gelatinoși, căcăcioși și enervanți și MAXIM îi ignor. Dacă sunt în toane proaste, le iau balonul cu care mă lovesc în cap în timp ce încerc să mănânc o nenorocită de pizza și li-l sparg cu inelul meu în formă de gheară, după care savurez fiecare lacrimă de care am parte :D. Dar să mă lăsăm pe mine și atitudinile mele sociopate.

O femeie normală ar trebui să vadă un plod ca pe un om mai mic, care merită scărpinat pe burtică și ciupit de obrăjori. Și cam atât. Dar de la asta și până la a ți se transforma creierul în ecran albastru când vezi un rahat de copil, e cale lungă. Trebuie să fii un pic retardată. Trebuie să existe acolo terenul prielnic pentru scurtcircuit, altfel nu-mi explic cum tu, femeie adultă, începi să te maimuțărești, să faci tumbe, să salivezi incontrolabil și să te bați cu pumnii în piept, ca gorilele, când vezi un nenorocit de plod. Dă-i dracu, sunt pe toate drumurile, și-așa e planeta suprapopulată.

Teoretic, un copil ar trebui să fie o chestie care să-i smulgă oricui maxim un „meh”. Mda, plod, are toate șansele să devină un om de căcat într-o bună zi, ca majoritatea oamenilor, deci unde-i bucuria? Practic, pentru o femeie PLODUL este CĂCATUL, frate! Te uiți la ea cum îi ia, și-i freacă de cap, îi zgărmăne cu unghiile, îi adulmecă, încearcă să-i roadă, îi întoarce pe toate părțile, toate astea în timp ce mormăie într-un dialect doar de ea înțeles și îi sclipesc ochii ca la psihopați. Și te întrebi dacă mai are vreo șansă să redevină Maricica pe care ai cunoscut-o tu sau o să rămână așa pe veci.

Și jur că nu înțeleg.

CHIAR nu mă prind…

Sursa foto

Comments

comments

11 comentarii

  • dan says:

    comment sau ceva. pula mea, ma bucur sa vad ca mai sunt si unii realisti.

  • Catalin says:

    1. La multi ani!
    2. Perfect de acord cu cele scrise mai sus; totusi, sederea pe bancuta/sant se mai practica 😉

  • Neli says:

    Aww la multi ani! 🙂

    Aia cu ordinea si curatenia sa stii ca nu toate femeile o au so it’s about 50 – 50. Eu fac luna in casa la draci, si tac. Aia e “drama drama drama” mea. Leave me the fuck alone, give me something to clean quietly.
    Si-n rest sunt o putoare absoluta, se aduna rufele stranse de pe ata cu saptamana pana sa le aranjez.
    Cealalta parte de 50, cu obsesia pt curatenie sunt … soacre. Care fac “observatii” ca sa-ti scoata ochii cat de gresita esti pt miracolul de prunc pe care l-au fatat.

    Which brings me to mame obsesive. Mda, i don’t get it either. :/ … will want kids, la un mom dat. Ca sa educ si eu ceva in mod NORMAL, no baby spoiled shit. Dar inca nu m-a lovit dorinta de mostenitori.

    Unele-s dubioase in modu pitipoanca … unele-s dubioase in modu goth, unele’s dubioase in alte moduri … women are kinds different :/

  • twist says:

    La Multi Ani!
    Total de acord cu articolul asta.

    PS: schimba tema aia ca nu te pot citi decat din reader 🙂

  • twist says:

    “Reader-ul” e un programel, site whatever care strange feed-uri din mai multe alte site-uri / blog-uri si te ajuta sa citesti centralizat cacaturile tale de pe net 🙂

  • koodoo says:

    La Multi Ani. E prima zi cand aterizez aici 🙂

  • Levin says:

    ei bine eu nu te ascult de mult timp, dar de cand o fac esti awesome 🙂 felicitari si continuo tot asa

  • Anamaria Savin says:

    La multi ani ti-am zis in persoana si oricum e cam tarziu acuma.Da citesc pana la capat Si asta cu copii e relativ adevarat. Cica tre sa fi mama si ai sa intelegi si alte chestii, diferite cu mult fata de cele care le stii/simti/ percepi acum. Oricum nu sunt eu exact persoana potrivita sa-mi dau cu parerea despre ce se simte cand esti mama dar intreab-o pe a ta cum stau lucrurile

    • sondy says:

      Cand vezi aia cu muierile care au comportamentul descris mai sus fata de plozi care nu sunt iesiti din nascatoarea proprie ci din alta muiere, atunci iti pierzi speranta in ratiunea specimenelor.

  • Alexandra Matei says:

    Treaba cu plodul m-a scârbit! Te plac şi îmi place cum gândeşti, dar plodul nu poate fi niciodată un căcat. Un copil nu e un căcat. Devine un jeg de om după ce creşte şi după ce vede ce e în jurul lui. În rest, perfect de acord. Şi în unele lucruri chiar mă regăsesc, din păcate (dar puține).

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *