Când presa moare de foame

Da, suntem sătui cu toții de senzaționaluri, Click-uri și „n-ai mai văzut așa ceva”. Da, trăim o eră în care comunicarea normală, firească, se duce să moară pe la colțuri, în încăperi sufocate de scandal și de gargară. Da, cunoaștem cu toții sărăcia și mizeria din presă și, după ce forăm disperați după conținut veridic, de calitate, închidem ochii la tam-tam-ul general creat în jurul unor nimicuri și clătinăm din cap – „săracii, trebuie să trăiască și ei din ceva”.

burning-newspaper

Însă nu despre asta vreau să vorbesc astăzi. Am dat recent de articolul ăsta. Și am simțit, fizic, cum încep să clocotesc. Nu atât din pricina limbajului de lemn și a lipsei complete a unui simț al scriiturii, atribute care, după umila mea părere, nu au ce căuta în bagajul unei persoane care se autoititulează „jurnalist”. Nu. Însă lipsa de documentare, superficialitatea, tonul superior și mai ales, MAI ALES!, modul prin care autoarea textului se străduiește din răsputeri să mulgă ultima urmă de indignare publică din cazul Colectiv, mă fac să mă cutremur de scârbă că aș putea fi, și eu, asociată cu această tagmă numită „presă”.

Chiar dacă e vorba de un site de interes local. Chiar dacă e doar o fițuică virtuală cu unici pe săptămână cât am eu într-o oră. Chiar dacă. Vedeți voi, în orice domeniu ai activa, există o chestie numită bun simț. Nu vreau să merg până într-acolo încât să vorbesc de etică și morală. Mă refer strict la simplul bun simț. Cât de jos poți să cobori ca te zbați să atragi complet gratuit ura împotriva a două branduri care s-au străduit să reziste? Ca să mai pui, încă o dată, paie pe tragicul foc de acum un an? Ca să mai zgândări un pic rahatul, ca să reamitești că la Goblin a fost cândva, o dată, un acționar care fusese și la Colectiv? Nu s-a spus suficient legat de subiectul ăsta? Ai adus vreo informație nouă prin articolul tău, domnișoara Corbu? Ai călcat vreodată prin cluburile astea? Și dacă te-o fi plătit careva să scrii rahatul ăla, deși mă îndoiesc sincer, spune-mi, a meritat?!

Am lucrat cu brandul Goblin ani de zile. Am pus muzică în Goblin Constanța de multe ori, și am fost la petrecerile de acolo de și mai multe ori. E complet incorect, din punct de vedere logic, să susții că „mai mulţi tineri se plângeau de aerul încărcat şi de fumul de ţigară care făcea aproape insuportabilă noaptea acolo”, în condițiile în care locul era plin în majoritatea serilor. Dacă atmosfera era insuportabilă, cine îi constrângea pe sus-numiții tineri s-o suporte?!

În prezent, lucrez cu brandul El Comandante și voi fi acolo la deschiderea de pe 21 octombrie, din Constanța. Da, duduia Corbu, clubul a fost în doliu după tragedie, majoritatea cluburilor au fost. Și chiar dacă n-ar fi fost, în pizda mamii lui de jurnalism învățat la coada vacii, nu arunci în încheierea articolului „El Comandante a mințit pe pagina de Facebook”! Documentezi, afli, îți faci dracului un material sustenabil, dacă tot te-ai apucat!

Mă enervează îngrozitor cum, din lipsă de fonduri, oricărui prost i se dă dreptul să-și susțină inepțiile în așa-numita „presă”. Dacă domnișoara Corbu își publica „materialul” pe pagina de Facebook sau pe blogul personal, probabil că râdeam și mergeam mai departe. Așa, fiind parte din echipa unui „cotidian de atitudine bine informat”, nu pot decât să mă întreb până unde o să ajungă toată mizeria asta. Cât o să vă mai agățați, pișcotarilor, de titluri în care să figureze numele „Colectiv”, ca să vă strângeți de-un bilet la rată. Cât o să mai profitați de tragedia asta, ca să răstălmăciți și să denaturați la nesfârșit aceleași informații de acum un an.

Susțin brandurile Goblin și El Comandante și o voi face până-n pânzele albe. Din simplu motiv că, spre deosebire de neaveniții care citează din surse inventate, eu AM FOST ACOLO! În calitate de angajat, colaborator, client, prieten. Puteam să mor ca-n Colectiv, zici?! Îmi asum asta și acum, în cunoștință de cauză. Pentru că știu că ambele cluburi care se redeschid o fac în conformitate cu normele impuse de lege. Că, în oricare dintre ele aș alege să-mi petrec noaptea, voi fi în deplină siguranță. Și deși scopul unui jurnalist este, cel puțin în teorie, acela de a informa, din păcate se uită să se publice informația completă și corectă.

Uite, domnișoara Corbu, îți mai fac eu niște trafic, prin articolul meu. Ți-ai luat fursecul și pe luna asta. Acum ne poți lăsa să ne facem treaba în pace?

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *