Cum să-ți pierzi mințile după o zi petrecută în Raiul imobiliar

Moving-and-Organizing

Long story short, mă mut. După șapte ani petrecuți în același bârlog mititel, am ajuns la concluzia că eu și motanul meu merităm ceva mai mult spațiu, niște companie, un aer condiționat…treburi de-astea mărunte, dar fără de care viața (de la o vârstă) e pustiu.

Așa că m-am așezat pe fotoliul meu puf (situat fix la lungimea picioarelor distanță de pat, că deh, ori am eu cracii cât Splaiul Unirii, ori locul ăsta CHIAR E MIC!), l-am luat pe sus-menționatul în poală pentru noroc și relaxare și am început să forez adâncimile real-estate-ului bucureștean.

Auzisem legende. Mi se spuseseră povești. Dar nimic, nimic nu m-a făcut să cred că o să am material de articol după o singură zi. Prin urmare:

1. Cu cât pozele sunt mai puține, cu atât apartamentul e mai nasol. Știu, e la mintea cocoșului. Nu înțeleg, însă, cine pe cine păcălește. De ce mama dracului ai vrea, domnule agent, să ne frecăm amândoi timpul pe o chestie pe care CLAR nu o s-o vreau? Bun, m-ai fraierit. În anunț scrie că e lift, te sun și-mi spui că nu e. Ai rezolvat ce, mai exact?

2. „Complet utilat” înseamnă că are un aragaz, calorifere și TV, eventual pe lămpi. Nu vă gândiți la zâne mov care se pișă curcubee, gen aer condiționat, hotă, chestii de genul. Cred că ar trebui inventată o expresie nouă pentru alea care CHIAR sunt utilate complet. Gen, nu știu, „hiper-mega-complet”, „mai complet de-atât nici cu visul n-ai visat”, „singura chestie mai completă este curul Sandrei Romain după o scenă cu șase negri”.

3. „Aproape de metrou” înseamnă „nu trebuie să mergi chiar șase kilometri până la metrou. Cred că sunt vreo patru, dacă nu punem trecerile de pietoni”.

4. „Vă sun eu când am ceva care vi s-ar potrivi” înseamnă „o să te frec la icre până n-o să mai ai aer de fiecare dată când dau de câte o baracă pe la marginea Bucureștiului, care oricum îndeplinește vreo două dintre cele zece condiții pe care le-ai pus. Când o să deschizi tubul de pastă de dinți, întâi o să apar eu cu o supermegaofertă de neratat și abia dup-aia o să iasă pasta. Am zis să încerc…”.

5. „Cum adică, vreți și aproape de metrou, și cu pisică, și cu două băi?! Și doar în anumite zone??! PÂNĂ ÎN AUGUST???! Pleacă de-aici, dom’ne! La ce filme te uiți?”

6. – „Prețul e negociabil, depinde și cine va sta…”  – „Adică?”   – „Păi, un cuplu, două fete?”  – „Două fete. Eu și o prietenă.”  – „Hăhă”  -„De ce râdeți?”  -„Ei, așa, mă gândeam și eu…” *facepalm*

7. Asta e de la (sper!) viitoarea colegă. Dacă n-o să se răzgândească după ce citește asta. (Te rog, nu te răzgândi. Nu vrem să mai stăm singuri 🙁 ) – „Ăsta cum ți se pare? *link*”     – „Nu-mi place.”  – „Oook. Dar ăsta? *link*”  – „Mda, ok. De fapt, nu. Mă dor ochii când văd baia aia roșie.”   – „Hm. Bine. Ăsta? *link*”   – „Aoleu, nu vezi pătura aia pe pat?”   – „Frate, poți s-o dai la o parte, pentru Dumnezeu!”  – „Mda, ai dreptate. Auzi, și să nu fie nici la parter, dar nici la ultimul etaj, să aibă balcon închis, aer condiționat, geam la baie și doi negri mișto care să vină în fiecare zi să ne facă vânt cu frunze de palmier și să ne aducă orez cu lapte la pat. Hai măăă, că glumesc! Nu știi că nu-mi place orezul?”

Toate astea s-au petrecut pe parcursul unei singure zile. Deja simt că înnebunesc. Și da, știu că nu sunt nici măcar la sfertul drumului. Mi-e groază să mă gândesc cum e când încep vizionă… Bă! Un moment, că am impresia că cineva s-a cățărat până la balconul meu și încearcă să intre!

Ah, e ok. Era un agent imobiliar.

Sursa foto

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *