Cele mai nasoale filme horror m-au lăsat rece

Acum o vreme, m-am hotărât că limitele psihicului meu merită testate. Cred că asta s-a întâmplat în momentul în care am văzut The Ring și singura fază la care am tresărit a fost cea cu tipa putrezită din dulap. În rest, nicio emoție. După asta, am încercat cu Saw, Cannibal Holocaust și, de curând, chiar și cu „Human Centipede”, ambele părți. Absolut nimic. Subconștientul meu ori e complet anesteziat, ori e al naibii de încăpățânat.

Mi-am propus, apoi, să iau primele filme din topurile „most disturbing”, ca să văd până unde pot să merg. Am zis să încep mai ușor, așa că am ales Martyrs, despre care RottenTomatoes zice că e „un torture-porn galez, deosebit de plastic, brutal, dezgustător, obscen și nu pentru toate gusturile”. OK, I’ll sooo give you that!

După ce l-am văzut, prima mea întrebare a fost „ce naiba caută Exorcistul înaintea ăstuia?”. Serios, cum poate un mulaj din silicon care aduce vag cu Chucky și scuipă flegmă verzuie să fie considerat mai brutal decât o halucinație monstruoasă și putrezită care te face să te autoflagelezi și, într-un final, să te sinucizi? Cred că cineva trebuie să-și ia recenziile mai în serios…

you-spin-my-head-right-round

Ca să-ți faci o idee, filmul e despre o tipă care-și ucide agresorii din copilărie, după care moare, iar prietena ei cea mai bună devine victima aceleiași grupări responsabile cu abuzuri și tortură, desigur, în scopuri religioase. Filmului îi lipsește verdicitatea, dar hey!, vorbim despre un gen cinematografic în care, dacă acțiunile personajelor ar fi logice și responsabile, n-ar mai exista, așa că n-o să-mi bat capul prea tare cu asta. În schimb, acțiunea se petrece doar în interiorul unei case, ceea ce poate deveni un pic plictisitor. Dacă ești genul de om ultra-empatic, o să scapi câteva lacrimi la vederea tratamentului la care e supus personajul principal (bătăi regulate, umilire, chiar și jupuirea de vie), iar dacă ai panică de cazurile psihiatrice…ei bine, gândește-te de două ori înainte să te uiți la faza cu tipa cu șuruburi în cap!

pozafilme1pozafilme2

Sinceră să fiu, n-am prea descoperit partea pornografică în filmul ăsta, așa că m-am hotărât să le dau peste bot tuturor celor care susțin că o are cu A Serbian Film, care-și dispută locul I în majoritatea topurilor cu Salo . Ei bine, da, pot să jur cu mâna pe inimă că, dacă ești un maniac dement cu fetișuri pentru incest, pedofilie, viol și scato, ai nimerit unde trebuie! Doar ține-te departe de mine, ok?

„A Serbian Film” e o nenorocire despre un fost star porno care acceptă un ultim job în schimbul unei sume fabuloase de bani. Tipul încearcă să renunțe în momentul în care-și dă seama că e ceva dubios la mijloc, dar este interceptat, drogat și manipulat să facă niște lucruri abominabile. N-o să insist prea mult pe detalii, pentru că filmul ăsta are farmec doar dacă nu știi la ce să te aștepți. Eu cam știam în momentul în care l-am văzut, pentru că niște prieteni mă tocaseră la cap cu scena cu bebelușul violat, așa că n-am fost prea impresionată. Așadar, dacă te hotărăști să te uiți la asta, pot să-ți zic doar atât: 1. Calmează-te, nu e CHIAR cel mai groaznic film din lume! Poate doar unul dintre ele… Știi ce? Doar ține lumina aprinsă! 2. Nu căuta să citești recenzii, o să te uiți la el degeaba! În afară de asta, bineînțeles!

pozafilme3pozafilme5

Partea mișto la filmul ăsta e că îți permite să trăiești suspansul și groaza odată cu personajul, ceea ce nu pot să spun despre „Salo”. Ecranizat după celebrul roman al Marchizului de Sade, „Cele 120 de zile ale Sodomei”, „Salo” e un tablou aglomerat, plin de atrocități sexuale. Suspansul lipsește cu desăvârșire, în schimb ai două ore pline de tineri abuzați fizic și mental și obligați să mănânce fecale, prostituate bătrâne care-și povestesc tinerețile încărcate de sodomie și scatofilie și patru aristocrați scelerați care regizează toată povestea. Probabil anul în care a fost făcut are o mare contribuție la naturalețea cadrelor și la lipsa de cosmetizare inutilă și clișeistică care, din păcate, a devenit un must have pentru filmele de groază de acum.

pozafilme6pozafilme7

Filmul nu-i rău, dar dacă chiar îți dorești să-i dai psihicului tău un mare „shut down”, te sfătuiesc să alegi altceva. Sau măcar să derulezi până la ultimul sfert de oră, unde sunt condensate toate crimele și torturile mișto. Sfântul IMDb l-a clasat pe primul loc în topul „most disturbing of all time” dar, deși s-ar putea să fie considerată blasfemie, eu zic că „Salo” nu merită onoarea…

Nu știu alții cum sunt, dar mie mi se pare tare folositor să-mi accesez zone ale creierului care zac în amorțeală până să mă uit la astfel de filme. Concluzia la care am ajuns după acest mini-maraton e că oamenii care alcătuiesc topurile de genul au prostul obicei de a supraestima o amărâtă de limbă tăiată sau o banalitate ca niște ochi scoși cu vârful cuțitului. Sunt în continuare de părere că oamenii au nevoie de o cultură horror, și că această cultură trebuie să fie în permanentă șlefuire. Alfel, o să stagnăm la un manechin vopsit care își rotește capul la 360 de grade. Și da, asta mi se pare mai disturbing decât orice scenă cu oameni eviscerați…

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *