Concluzii după prima mea supă

Am menționat de câteva ori până acum că habar nu am să gătesc. În afară de câteva chestii, care seamănă toate între ele. Totuși, antitalentul meu are de luptat. Uneori cu foamea, alteori cu ambiția de a demonstra că mai moștenesc de la bunică-mea și altceva în afară de capsomanie și rosul unghiilor. Iar alteori, cu virozele.

Draven a răcit crunt și m-am oferit, ca o iubită exemplară, să-i fac o supă, că de ceai s-o fi săturat. Pentru că nu mai făcusem așa ceva în viața mea, n-am realizat nicio secundă care sunt, de fapt, implicațiile ofertei mele.

Dânsul a ales un model de pui cu „zdrențe de ou”, care părea tare simplu la prima vedere. „Căcat, cât de greu poate să fie!”. Ei bine, iată cât de greu:

1. Țelina e a tough motherfucker!

După ce am cules un exemplar de la supermarket, m-am trezit că mă holbez bovin la el, fără să știu ce să-i fac. „O cureți ca pe un măr, asta-i faci” a zis maică-mea la al treilea telefon pe care i l-am dat, primele două constând în dileme de genul cât de mare să fie morcovul, câtă carne înseamnă 500 de grame și dacă are importanță în ce sens bat ouăle.

Până să fac cunoștință cu o țelină, am crezut că un cuțit poate să fie de trei feluri: de tăiat chestii comestibile, de băgat în oameni enervanți sau de aruncat la țintă. M-am înșelat amarnic. Cuțitele sunt de legume, de fructe, de masă, de sub-masă, de carne, de decojit, de sculptat etc. Eu aveam doar unul de pâine și unul cu care-mi tai friptura. Și să încerci să cureți  o nenorocită de țelină cu unul dintre astea două e ca și cum ai încerca să cureți un bolovan cu o unghieră. Ca pe un măr, siiiigur că da! Măr pe dracu!

2. Bucătarii sunt niște nemernici extratereștri și îi urăsc pentru cubulețele lor perfecte!

Înainte să mă apuc de treabă, după ce am studiat rețeta, am zis să mă uit și la un filmuleț în care un nene arăta cum se fac chestiile ca pentru retarzi. „Și acum dezosăm puiul și îl tăiem cubulețe”. Frate, în primul rând că ești de pe altă planetă dacă poți să dezmembrezi tacticos o bucată de carne proaspăt scoasă din apa fierbinte! Era să rămân fără amprente! În al doilea rând, cum naiba tai bucățile alea de poți să construiești un cub Rubik din ele dup-aia? Clar, oamenii ăștia sunt robotizați! Mie mi-au ieșit un soi de fâșii pe care le-am mai ajustat ca să încapă cât de cât în gură. Sper să fie ok, că altceva n-am știut ce să le fac…

A, și apropo. Scârba aia de țelină e sferică! Cum transformi ceva sferic în mai multe chestii cubice? I give up…

3.  Condimentele sunt uneltele Satanei!

Dacă nu sunt, n-are gust. Dacă sunt, sunt prea multe. Am luat niște căcaturi de-alea de cuburi magice. În rețetă scria că trebuie patru. Mi s-au părut cam multe, așa că am pus două. Nu se prea întâmpla nimic. Zic să mai pun unul. Tot nimic. Hai, fie, dacă așa scrie acolo, înseamnă ca trebuie patru, poate că e vreun cod numeric și dacă nu-l respecți, nu funcționează magia. După câteva minute, au început să se întâmple chestii. Nu neapărat bune.

Și așa a devenit supa mea galben-fosforescentă…

4. Poți purta un dialog cu o oală în care fierb lucruri.

Dacă m-ar fi filmat azi cineva, aș fi ajuns clar vedetă pe YouTube. Printre „morții mă-tii, nu da pe afară!” și „oare cum arată o spumieră?”, se mai auzea din când în când și un „hai cu mama, hai fierbe-te acolo, hai ușurel… te rooooog… vrei să mă superi și să-ți dau foculețul mai mare?”

Am luat rețeta de aici și mă mândresc cu faptul că pot să mai adaug câțiva pași, ca s-o perfecționez: După ce băgați carnea și legumele la fiert, mai citiți o dată și scoateți legumele, pentru că în primă fază nu e nevoie de ele. Când le aruncați înăuntru, înjurați în timp ce vă sare apă clocotită pe mâini. După ce ați adăugat cuburile magice, NU vă băgați mâinile în oală ca să pescuiți ambalajele care v-au scăpat acolo! Folosiți o lingură sau, dacă nu aveți suficientă îndemânare, un clește de rufe.

Cam asta e…

Draven nu a gustat-o încă, dar recunosc că mi-e frică de momentul în care o s-o facă. Dacă nu mai scriu o vreme, înseamnă că de acolo mi se trage…

A, da! Știu că nu te-am făcut prea mândră, dar mersi pentru asistență, mama! 🙂

 

Comments

comments

6 comentarii

  • ilyan says:

    inceputul e promitator…si pe urma, stii k e o vorba: ai reusit, continua! n-ai reusit, continua!

  • fado says:

    http://bucatar.cursurigratuiteonline.ro/
    nu uita orice drum lung incepe cu .. 1 pas

  • bun says:

    esti buna

  • Octavian says:

    BRAVO si mult succes in continuare.

  • Ana says:

    Waw.. deci chiar am ras cu mareee pofta. Esti fenomenala si tare mi-ar fi placut sa te prjvesc dintr-un colt facand toate astea… :))))))))

  • Ana says:

    Sa-mi ceva in el de touch screen.. scz. Am vrut sa scriu privesc

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *