Constanța este raiul pizzelor dubioase

M-am infiltrat în peisajul constănțean acum câțiva ani și, deși acum pot să mă consider o mică veterană a locului, îmi amintesc cu nostalgie reacțiile din primele mele vizite. Acestea au oscilat între „Hmmm, uite în sfârșit un loc care o duce bine cu nightlife-ul, în afară de București” și „Wow! Home delivery non-stop la o grămadă de cârciumi!”. La un momentdat, am descoperit că „Sfinte Dumnezeule, oamenii ăștia au cele mai cretine feluri de pizza!”, și acolo m-am oprit.

Nu mai puteam să dorm liniștită. „Cum naiba le-a venit ideea să facă asta și, mai ales, cum fac să încerc și eu?”, îmi răsuna într-una în minte. BadKarma s-a dovedit a fi good karma de data asta, așa că în momentul redactării acestui articol sunt pregătită să te introduc în tainele celor mai dubioase pizze din țară, tânărul meu padawan.

1. Pizza „Dacă nu eu, atunci cine”

În caz că te-ai întrebat vreodată, deși sunt sigură că absolut NIMENI nu și-a pus vreodată întrebarea asta, pizza cu aur există. Reformulez. Există doar în Constanța, și localnicii încă se miră că în accepțiunea generală, orașul lor e „de cocalari”. Dacă inventatorii shaormei cu cristale Swarovsky n-or să fie tot constănțeni, eu îmi tai un picior.

raiul-pizzelor-dubioase-1

Am comandat Pizza Millionaire de la „Papa Bun” fără să clipesc. După ce am fost sunată ulterior, ca să confirm că știu că o să mă coste 100 RON și că sunt sigură că vreau să fac asta, am aflat că o să primesc și un certificat de garanție pentru aur. Certificatul s-a dovedit a fi cartonașul agramat de mai jos.

raiul-pizzelor-dubioase-2

Trecând peste asta, pizza cu aur s-a dovedit a fi o biată quatro formaggi, decorată sporadic cu foițe de aur comestibil (cică de 22 de karate? permite-mi să fiu sceptică…). Draven s-a arătat dezgustat și s-a refugiat într-un souvlaki, Paul a preferat să nu comenteze, iar eu am halit-o pe toată. Oh well, încă o săptămână de salată pentru mine…

Despre pizza pot spune doar că a fost bună pentru o quattro formaggi. Pe de altă parte, poți să-ți iei așa ceva la 25 RON (un sfert din cât am cheltuit eu), și o să fii la fel de satisfăcut. Știi de ce? Pentru că AURUL NU ARE NICIUN GUST!

Dar cine are acum certificat, să se laude cu el la prieteni, în timp ce tunează BMV-uri și se uită la Inedit TV? Cine, cine? 😀

raiul-pizzelor-dubioase-3

2. Pizza „Ia și tu, să ajungă pentru toată săptămâna”

Probabil chinuiți de eterna dilemă „De ce naiba pizza e rotundă, vine într-o cutie pătrată și se taie în felii triunghiulare?”, băieții de la „Delicious” s-au hotărât să facă o pizza și pentru milițieni. Adică e dreptunghiulară, se taie dreptunghiular, vine într-o cutie în aceeași formă și măsoară…un metru. Partea frumoasă e că pe un metru de pizza din care ne-am săturat două zile (jumătate quatro stagioni, jumătate rețeta casei) am dat 52 de lei. Și am primit o băutură răcoritoare la 2L și un sos din partea casei! Cum să nu-i iubești?

raiul-pizzelor-dubioase-4

3. Pizza „E greu să găsești un mix bun”

La Pizza „Evo” au 47 de sortimente diferite de pizza (de majoritatea n-am auzit în viața mea), așa că ne-a luat ceva timp să alegem. Draven a vrut Pizza Macedonească, în care am descoperit mozzarella, ou, brânză feta, praz și chimen. De departe cea mai bună din seara respectivă! S-a halit instantaneu.

raiul-pizzelor-dubioase-5

Preshu a avut chef de Lahmacun (pizza turcească) care avea carne tocată de vițel, pătrunjel, lămâie și varză și s-a clasat pe locul II în topul serii. A fost depunctată mai mult pentru că toți ne-o imaginam ceva mai condimentată, turkish style, dar n-a fost. Better luck next time!

raiul-pizzelor-dubioase-6

Eu m-am hotărât la Setti Formagi, cu mozzarella, gorgonzola, brie, parmezan, gouda, emmental și bocconcino, ca în cazul în care celelalte sunt nasoale, măcar să am ce să mănânc. Ironia a făcut să fie cea de care m-am atins cel mai puțin, pentru că predomina gustul unui singur tip de brânză, iar celelalte erau…mai mult de formă.

raiul-pizzelor-dubioase-7

A ieșit, totuși, pe locul III, pentru că am ales din oficiu și o Pizza Norvegiană, cu mozzarella, gorgonzola, creveți, somon fume, capere și ardei verde care a fost… Hmmm… Să zicem doar că s-a mâncat cel mai greu. Poate și din cauză că sus-numiții creveți nu erau decorticați cum trebuie, cine știe…

raiul-pizzelor-dubioase-8

Toată afacerea a costat în jur de 100 RON, ceea ce nu e rău deloc pentru patru pizze diferite, destul de măricele.

Dacă stau să mă gândesc, cred că ăsta a fost cel mai ciudat experiment culinar pe care l-am făcut în România… În orice caz, noi ne-am distrat! Cu mențiunea că eu, cel puțin, nu vreau să mai aud de pizza. Măcar pentru o vreme J

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *