Cum devii model : lămuriri, hint-uri, atenționări

După articolul ăsta, multe gagici m-au întrebat cum, mai exact, ajung și ele să fie nevoite să roadă frunze de pătrunjel și să alerge pe bandă până le sună apa-n cap. Așadar, luați și serviți câteva chestiuni de bază legate de trebușoara asta. O să încerc să fiu cât mai clară posibil, dacă întâmpinați probleme, știți unde mă găsiți :D. Menționez că nu-s agenție de modele, nu-s scouter, nu pot să mă apuc să duc pe nimeni de mânuță, să pun „pile” sau să găsesc „joburi” (că am mai auzit și aberația asta). Sunt doar o tipă care face chestia asta de multă vreme.

Pentru început, trebuie să înțelegem ce e ăla un model, că am văzut că multă lume confundă termenii și are o mare varză în cap. Modelul este o persoană care este angajată ca să promoveze, să prezinte sau să facă reclamă unor anumite produse.

Există mai multe tipuri de modelling, dintre care le subliniez pe cele mai cunoscute : Fashion, Glamour, Alternative, Body-Part, Art, Commercial Print. Le luăm pe rând, ca să ne lămurim cu ce se mănâncă fiecare.

1. Fashion-ul include așa :

a) Runway models – tipele de pe podium, care prezintă țoale de designeri. Se lucrează în principiu în orașe diferite, în funcție de unde se desfășoară prezentarea. Ca să ajungi să te ocupi cu asta, trebuie să ai înălțimea minimă de 1.75 m (unii zic că maxim 1.79…discutabil…), șoldul de maxim 89 cm și greutatea – maxim 55 kg. În ceea ce privește înălțimea, depinde în funcție de fiecare zonă a globului. M-am întâlnit odată cu un agent britanic care se uita la mine ca la plopi, ei acceptând modele care au înălțimea începând cu 1.73. La noi, însă, e aia de mai sus, rareori se fac excepții. Când vine vorba de dimensiuni, însă, nu e loc de alte discuții. Hainele sunt făcute pe un anumit tipar, tu trebuie să te potrivești în ele, și nu ele pe tine. În branșă e foarte des întâlnită expresia „nu există model suficient de slab” ;). Presupun că e inutil să precizez că ai nevoie și de ten curat, păr cu aspect sănătos și trăsături faciale atractive.

b) Supermodels – modelele-vedete. Oți fi auzit și voi de Naomi Campbell, Gisele Bundchen, Kate Moss. Totuși, mare atenție ! Astea sunt pe departe excepții. Nu înseamnă că, dacă te apuci de modelling, devii automat vedetă.

c) Plus-size models – modelele care au dimensiuni mai mari decât cele impuse în fashion-ul standard. Ăsta e un termen folosit în special în America, în România nici nu s-a auzit de așa ceva. Din nou, mare atenție ! Ceea ce pentru ei înseamnă „plus-size”, pentru noi înseamnă de cele mai multe ori „femei care arată bine și nu sunt schije”. Pun mai jos un model „plus-size” (Robyn Lawley, mai exact)  ca să ne lămurim.

2. Glamour-ul se bazează foarte mult pe sexualitate și, ca să faci asta, o să ai nevoie să știi să pozezi și nud. NU ne gândim aici la pornografie și alte tâmpenii. Poți foarte bine să pozezi glamour și complet îmbrăcată. Pentru asta nu e nevoie să ai dimensiuni specifice, dar nu te gândi acum că dacă se îndoaie cântarul sub tine ai vreo șansă. Din nou, poză ca să ne înțelegem. De asemenea, termenul „glamour” se poate referi și la aspectul feței : față plină, figură angelică.

3. Alternative – gagicile care nu se potrivesc în tiparele convenționale de modelling, adică cele care arată punk/ goth sau sunt tatuate. E nevoie de farmec și pentru asta, nu orice om care și-a tras o creastă sau un tatuaj poate să fie model alternativ. Din păcate, segmentul ăsta de modelling e destul de restrâns. În România nici măcar nu există vreo agenție de modele alternative, și nici nu cred că o să existe prea curând. Majoritatea modelelor de genul ăsta din lume sunt free-lance.

4. Body-part – exact ce zice și numele. Există modele de mâini, de picioare, de buze etc., în funcție de ce parte a corpului mișto au. Chiar habar n-am cum se face treaba asta și la noi, n-am avut nicio tangență cu genul ăsta, doar am vrut să clarific lucrurile ca să nu mă mai întrebe lumea „da` cum e cu labele alea din cataloagele Avon ?”.

5. Art – tipele care pozează pentru artiști – pictori, sculptori, fotografi. Pur și simplu ador art-ul. E metoda prin care poți să îmbini modelling-ul cu actoria, un corp mișto cu o expresie mișto. Eu am pozat doar pentru fotografi (mulți fotografi, I might add !) și am avut parte de rezultate extraordinare. Sunt poziții chinuitoare, e mult de muncă, e mult de stat, dar ies și niște chestii de nu-ți vine să crezi. Ca să ne înțelegem, uite ceva ce am făcut de curând. Fotografiile sunt dintr-un proiect „lingerie”, voi uitați-vă doar la expresia feței, ca să vedeți la ce mă refer.

Photographer – Adrian Opritoiu. Make-up Artist – Cristina Bosceanu.

6. Commercial print – eu, ca și mulți alți profesioniști, de altfel, nu considerăm treaba asta „modelling”. Teoretic, s-ar încadra tot aici, așa că o să vorbesc puțin și despre asta. Ăștia sunt oamenii normali, care apar în general în reclamele non-fashion. Deși, așa cum am specificat, nu prea are treabă cu modelling-ul propriu-zis (prin America se numește „lifestyle modelling”), poți să prinzi chiar contracte mișto. La noi, agențiile au bazele de date burdușite de mii de persoane, și sunt în continuă căutare de „fețe noi” deci…de ce nu ?

Buuuun, deci am terminat cu categoriile cele mai cunoscute. Acum, dacă vezi că întrunești calitățile necesare ca să te încadrezi la fashion, te duci frumos la o agenție de modelling. Google it, sunt o grămadă 🙂 Multe dintre ele organizează chiar open call days, adică stabilesc un interval de timp în care primesc persoane ce aspiră să devină modele. De obicei, anunță cu vreo două săptămâni înainte pe site-urile oficiale. Te duci frumos acolo, ți se fac inițial câteva fotografii la sediu și după aia decid dacă vor să colaborați și te contactează.

Din nou, atenție ! Nu te duci ca la nuntă !!! Pe vremea când lucram și eu cu o agenție, mă umflam periodic de râs. Gagici care se bălăbăneau pe tocuri de 37, cu tona de paiete pe ele, cu niște construcții în formă de cuib de cuc pe creștet, boite cu trafaletul. Te duci cum te simți tu confortabil. Și în blugi și adidași e bine. Lași părul liber și te machiezi natural, dacă chiar nu se poate deloc. Natural înseamnă, în cazul ăsta, fond de ten, rimel, gloss – ca să nu te complici.

Faza e să nu te lași descurajată din prima, dar nici să nu insiști la nesfârșit dacă vezi că nu merge. Adică, dacă te refuză prima agenție, poți să mai încerci și la altele, nu înseamnă neapărat că nu ești bună pentru asta, poate doar nu te potrivești profilului lor. Dacă te refuză 20, mai las-o și tu baltă, apucă-te de altceva.

Ai mare grijă la agențiile-fantomă. Niciodată, în nicio circumstanță, o agenție serioasă nu va cere bani pentru „înscriere în baza de date”, „realizarea book-ului” sau alte avioane. Pe bune, nu te lăsa fraierită, că asta e o mare prostie. Agențiile serioase investesc, într-adevăr, în modelul începător, dar își recuperează cheltuielile sub formă de comision din ulteriorul câștig al modelului, treabă care este specificată în contract.

Din nou, agențiile serioase nu prea încurcă borcanele. Ori sunt agenții de modele (fashion-ul de care vorbeam mai sus), ori sunt agenții de casting (commercial print, de cele mai multe ori, uneori și glamour, cred că am văzut și niște call-uri pentru body-parts dacă stau să mă gândesc bine). Unele agenții de modele au secțiune separată pentru restul, dar nicio agenție serioasă de modele n-o să pună vreodată „modele, hostesse, promoteri” sub aceeași pălărie. Alea ori sunt țepe, ori sunt treburi de mântuială, total neprofesionale.

Că tot veni vorba de book-uri. Ăsta e portofoliul tău ca (viitor) model, cartea ta de vizită, care se prezintă clientului la go-see (= un soi de interviu pentru obținerea jobului). E cam tricky, că dacă te acceptă o agenție, de obicei se va ocupa și de realizarea book-ului. Dacă nu, și te hotărăști să mergi pe varianta freelance, va trebui să ți-l faci singură. Ceea ce înseamnă, în primul rând, fotograf foarte bun (nu un prieten cu o sculă mișto primită de la ta-su de Crăciun), ținute care să te pună în valoare (din nou, tricky), make-up și hairstyle profesionale (nu colegele de clasă care „se pricep”), locație. Deci, bani de băgat. Plus cheltuielile de print (fotografiile în sine, fizice). Nu vă luați după secțiunea mea de „Portfolio”, n-are nicio treabă cu ce zic eu aici, eu am pus fotografiile alea acolo pentru că îmi plac și pentru că mai trimit link-ul paginii în discuții amicale, în niciun caz strict profesionale.

Cam asta e. Phew ! Sper să fi fost de folos, dacă aveți întrebări, vă aștept cu mail-urile, dacă am ratat ceva, anunțați-mă. Gata. Break a leg (on heels 😛 ) !

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *