Cum să ceri muzică

Ne-am lămurit deja că să n-o faci deloc nu se poate. Oricât ne-am răci eu și alții gura, tastele și degetul mijlociu, tot o să ne trezim cu câte o „dedicație” cerută când ne e lumea mai dragă. Așa că pornim de la premiza că, orice-ar fi, tot trebuie să se întâmple măcar de câteva ori pe seară. Pentru că #bossdeboss #fratetunujticinesuntio și, nu în ultimul rând, #cevasaplacalatoatalumea.

Deci, dacă tot o faci, fă-o:

1. RAR!

Te râmă tare de tot în cur și nu poți să te abții, ok. Să zicem că se întîmplă și la case mai mari (da, în pana mea, am mai luat-o și eu la bord și m-am trezit dând beri pe piese, bine? Gata, am zis-o). Cu toate astea, există o teenie tiny regulă: de la a doua piesă în sus, nu se mai numește request, se numește futut la icre. Nu ești pe tarlaua lu’ mă-ta și nici pupitrul ăla n-a fost pus acolo ca să te muți tu în el și să uiți să mai pleci. Ai cerut o piesă, maxim două, ușcheala. S-a închis la magazin. Ia uite ce coadă de cretini e în spatele tău! Nu ți se pare că semănați?

2. Cu bun simț

„Hai, frate, te rog io, să moară mama” nu e bun simț. „Hai, gajico, trăiți-ar ție, dă băjetu’ o bere, să moară mama” cu atât mai puțin. „Te rog frumos, dacă se poate, mi-ar plăcea să ascult și eu…” se apropie vag de noțiunea de bun simț. Totuși, dacă vrei să cadă DJ-ul în cur, încearc-o pe-aia cu „Să trăiți cu respect, Maiestatea Dumneavoastră, sunt extrem de onorat să mă înclin la picioarele Luminăției Voastre, în umila încercare de a obține o scurtă audiență, cu scopul de a…”.

Glumesc. Nici să nu-ți treacă prin cap. Fraze scurte, că tre’ să schimb piesa. Dacă începi cu polologhii, o să-ți zic ce i-am zis și lu’ mă-ta când mi-a cerut o piesă aseară.

3. Nu uita că nimeni nu ți-e dator cu nimic

Îl cunoști personal pe omul de la muzică? V-ați tras vreodată de șireturi? Ți-a adresat vreodată vreun cuvânt din proprie inițiativă? (Și nu, „ia-ți paharul de lângă sculele mele” nu se pune). Păi dacă nu, atunci nu veni să-i bați obrazul că de ce nu a dat curs cererii tale mărețe. Singurul, și fii atent, SINGURUL lucru pe care poți să-l faci e să-ți exprimi politicos dorințele și să speri că-ți vor fi împlinite. Atât. Dacă ai trecut în sfera în care ai impresia că ți se cuvine ceva pentru simplul fapt că exiști și „te-am rugat și io frumos, ce dreaq”, ești genul de mărlete căruia nu i-a scăpat ta-su una zdravănă după ceafă când trebuia.

4. Apropo. Ia-ți paharul de lângă sculele mele.

Altfel o să mi-l țin și eu pe-al meu periculos de aproape de telefonul tău.

5. Mă doare la doi metri în spatele curului că e ziua ta!

Dacă-mi păsa, îți ceream buletinul.

Dacă n-are cine să-ți facă cadouri și să se poarte drăguț cu tine, ești un ratat. Nu veni la mine să-ți fac favoruri sub pretextul ăsta penibil, că nu ține. Cum dracu de s-a nimerit să fie 12 sărbătoriți în seara asta în aceeași cârciumă și absolut TOȚI să vrea piese?!

6. Ține cont de ce se întâmplă în jurul tău

Dacă ești deja avion, nu-ți bate capul. Cel mai probabil o să-mi ia foaaaarte mult timp să pricep ceva din bălmăjelile tale dezlânate, așa că o s-o las baltă și o să-ți zic „Desigur. Vine peste două!” doar că să-ți muți curul alcoolizat de lângă mine. Dacă nu, vezi și tu ce e prin zonă. Dacă DJ-ul o dă înspre hip-hop, merge să ceri un DMX. Dacă e la felia de rock sau oldies, trebuie să fii minim oligofren să-ți imaginezi că ai vreo șansă.

Și te rog, NU mai cere hituri în programul de warm up sau de after. La warm up nu e nimeni pregătit să asculte cele mai pe trend piese, nici măcar tu, că d-aia îi zice warm up în pana mea! La after, când mai sunt 10 oameni în crâșmă, nu mai are nimeni chef de melodii de hype. Ce-i așa greu?!

Și te rog numărul 2, NU mai cere balade în miezul petrecerii! Doare pe toată lumea fix în ștangă că vrei tu s-o pipăi pe una și n-ai găsit alt pretext mai bun. Cară-te la un ceai dansant din anii ‘70 și lasă-ne dracului în pace, că nu întrerupe nimeni ditai cheful că vrea Măria Ta să dea un scurt pe „November Rain”.

Și te rog numărul 3, dacă a fost deja piesa, înseamnă că a fost deja piesa. Ori ceri alta, ori te duci afară și ți-o pui pe telefon, dacă chiar crăpi în secunda aia că nu-l auzi pe lăbarul de la The Killers cum se strânge singur de coaie.

7. DJ-ul se cinstește, nu se cumpără

Vrei să dai o bere în semn de mersi, foarte fain. Să fie primit. Dar să fie în semn de mersi, nu în semn de „m-am gândit să te motivez să-mi bagi căcatul odios pe care țin eu musai să țopăi”. Nimeni nu își riscă un public fericit pentru un cretin cu 7 lei în plus.

La fel și cu banii. E cam de neam prost să dai bani la DJ ca la lăutari, dar deh, trăim în România. În orice caz, șpăgile de genul se dau pe propria răspundere. Nu e ca la bar, să dai banu și dup-aia să faci gât că de ce nu ți-a dat ăla berea. Dai că așa vrei tu, de cerut nu-ți cere nimeni. Și dacă dai, nu-ți imaginezi că ți-ai cumpărat DJ și că o să joace cum cânți tu toată seara.

+ Alte chestii micuțe, dar importante:

– NU două piese ale aceleiași trupe, una după alta;

– NU o schimb când vrei tu cu mă-ta, o schimb când vreau io cu mama;

– NU îmi pasă că nu-ți place ție piesa asta. Văd o mulțime de oameni care se simt bine pe ea, deci se pare că îmi fac treaba bine;

– NU am auzit de toate melodiile din Univers. Poți să iei privirea aia dezamăgit-superioară și să ți-o bagi în cur;

Pentru reclamații și sugestii care oricum nu vor fi luate în considerare, dar e bine că le aveți, ne vedem prin cluburi. Nu, nu am Daddy Yankee. Nu, nici net.

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *