Cum să-ți faci prieteni

Văd din ce în ce mai mulți oameni singuri. Care se refugiază într-un ecran, într-un job sau într-o relație de tip ciulin, se închid acolo și declamă prețios că pentru ei aia e normalitatea. Că le e bine așa, că n-au nevoie de mai mult, că nu-s făcuți să interacționeze cu alți oameni. Mie mi se pare trist. Recunosc cu mâna pe inimă, copil singur la părinți fiind și rămasă de la o vârstă destul de fragedă și fără aceștia, că fără prietenii mei muream de mult. Ei sunt familia mea, frații pe care nu i-am avut niciodată, îi iubesc mai mult decât orice pe lume și aș face absolut orice pentru ei, așa cum știu că ar face și ei pentru mine. Despre prietenie am mai scris și aici.

Cred sincer că oamenii ăștia care se bat cu pumnul în piept că ei n-au nevoie de nimeni au niște probleme mari cu ei înșiși. Cu toții ne-am luat țepe, cu toții am investit în inși care nu meritau nici măcar o flegmă. Dar să fii pățit nu înseamnă să încetezi să mai cauți. Să îți limitezi interacțiunile la colegii de muncă, cu care ești obligat de context să mai schimbi o vorbă, și la un eventual partener pe care să-l sufoci cu atenția, din lipsă de altceva, e toxic și nesănătos. N-o spun doar eu, o spun absolut toți psihologii de pe pământul ăsta (ah, scuză-mă, dacă ești unul dintre ăia care nu crede în psihologie, de parcă ar fi tarot, atunci dă x din colț te rog și vezi-ți de drum).

Dar să spunem că nu ai vrut neapărat să te izolezi, ci că ai rămas pur și simplu singur. Poate prietenii tăi au plecat din țară, sau poate tu ești cel care a fost nevoit să se mute în altă parte. Poate tu și cei din gașca ta ați evoluat separat și nu mai aveți atât de multe lucruri în comun. Și din ceva motiv, nu înțeleg care, ți se pare mai greu să legi prietenii acum decât atunci. Unde atunci poate fi școală generală, liceu, facultate sau chiar primul loc de muncă.

Ei bine, mie nu mi-e greu să leg prietenii, nu mi-a fost niciodată, așa că m-am hotărât să împărtășesc din măiastra mea înțelepciune. Așadar, dacă ești în căutare de noi prieteni, dar prea stingher ca să iei taurul de coarne de unul singur, uite ce trebuie să faci:

1. Asigură-te că nu ești dubios

Ok, toți avem rahaturile noastre mărunte, dar în primă fază, dacă vrei să legi o relație nouă, analizează-te până când ești sigur că nu suferi de vreo dubioșenie majoră. Poate puți a praz. Spală-te. Poate că ești genul de om care se bagă în sufletul altora când vorbește cu ei și le invadează spațiul personal. Poate îi atingi pe ceilalți prea mult când comunici. Ai prostul obicei de a-i întrerupe. Nu-i asculți când vorbesc cu tine. Ai mereu ceva de comentat cu privire la orice, nimic nu-ți convine și lumea e de căcat. Te scalzi în autosuficiență, ești cel mai tare din parcare, nimeni nu-ți ajunge cu prăjina la nas. Monopolizezi discuțiile cu povești doar despre tine și ilustra ta persoană sau, din contră, nu zici nimic niciodată. Ai vreo fixație ciudată cu munca sau cu vreun hobby și vorbești doar despre același lucru, până când cei din jur visează că te strangulează cu un ciorap ud. Fii sigur-sigur că nu suferi de nimic din lista de mai sus, până să te apuci să interacționezi cu oameni. La baza oricărei noi prietenii stă o comunicare normală, sănătoasă, relaxată și echilibrată. Nu fi tipa asta:

2. Exersează, ca să scapi de anxietatea socială

Habar n-am dacă e de la Facebook, de la tehnologizare, de la Duhul Sfânt, cert e că și eu am suferit de boala asta. Parțial, încă mai sufăr, în sensul că nu supoooort să îmi comand mâncare la telefon și dacă n-ar exista Foodpanda aș prefera să crăp de foame.

Am trecut și prin faza în care mă întreba lumea ce mai fac și eu le răspundeam cât e ceasul, am trecut și prin aia în care îmi juram prietenie veșnică cu celelalte gagici bete de la coada de la budă, făceam schimb de numere de telefon și a doua zi mă întrebam cine dracului e Monica Expirat și ce caută în agenda mea.

Când m-am săturat de toate astea, am început să exersez. Să reacționez când se băga cineva în fața mea la coadă, să-i spun chelnerului că mi-a greșit comanda, să merg într-un magazin de haine și să întreb vânzătoarea ce mi-ar recomanda. Baby steps, până când reușești să privești oamenii în ochi când vorbești cu ei. De asta recomand să începi cu indivizi pe care e foarte probabil să nu-i mai vezi în viața ta și, deci, nu contează foarte mult ce soi de interacțiune ai cu ei: omul de la coadă, chelnerul, vânzătoarea. Dar vai, o să le povestească prietenilor cât de ciudat am fost și or să râdă toți de mine. Așa, și? Habar n-au oamenii ăia cine ești și sunt slabe șansele să afle vreodată. Also, oamenii ăia au prieteni cărora să le povestească chestii. Tu, nu, deci e simplu: exersează!

3. Găsește-ți un hobby de grup

Ha ha, sex în grup, vai Ivanna ce amuzant. Trecând peste glumele de clasa a cincea, ăsta e următorul pas: gândește-te la un lucru pe care ți-ai dorit mereu să-l înveți și înscrie-te la un atelier. Trebuie să fie ceva. Pictură, cha-cha pe sârmă, modelaj în aluat de pâine, tricotat șosete de caniși subacvatic. Pe lângă faptul că înveți ceva nou, te și întâlnești cu oameni cu care deja știi că ai ceva în comun, într-un mediu lipsit de presiune. Încearcă să nu fii nici ăla care face glume proaste mereu, doar ca să zică ceva, nici ăla care stă într-un colț și nu dă la nimeni pensula lui cu păr din coadă de bursuc. Cuvântul cheie rămâne echilibru. Discută cu ceilalți în pauze, fii de treabă, amintește-ți că oricum nimeni nu se cunoaște cu nimeni acolo, deci probabil și ceilalți sunt la fel de stânjeniți ca tine de prima interacțiune cu alți străini. Și, că tot veni vorba de asta…

4. Înțelege că și străinii sunt tot oameni, ca tine

Și străinii în sens de necunoscuți, și cei în sens de oameni din altă țară. Știu că părinții noștri ne-au învățat să nu vorbim cu străinii, și bine au făcut, dar au uitat să menționeze că lucrul ăsta e valabil doar până la o anumită vârstă, când ni se dezvoltă și nouă capacitatea de a discerne, instinctul și intuiția.

O grămadă de cunoscuți mi-au spus că nu se pot integra în țara în care s-au mutat, că britanicii sunt așa și spaniolii sunt pe dincolo. Un căcat. Am bătut jumătate de Europă cu rucsacul în spate, m-am întâlnit cu oameni cu care vorbisem doar pe Couchsurfing, m-am dus frumos în primul bar la barman/iță și l-am întrebat dacă are chef într-o zi în care e liber să-mi arate și mie împrejurimile și fac eu cinste. Uneori a mers, alteori nu. Ok, nu e nicio supărare. Next!

Acum câteva săptămâni am dat prin Vamă de o tipă pe care o știam din vedere și i-am zis simplu: Băi, pari o gagică mișto. Dacă ai chef să ne vedem la un moment dat la o bere, dă un semn. Sigur, oamenii ăștia pot să spună nu. Sau da, de politețe, și să nu te mai caute niciodată. Așa, și? Next!

Dar vai, Ivanna, dacă dau de vreun psihopat? Folosește-ți instinctul, intuiția și capacitatea de a discerne, găsește un echilibru între a fi deschis la nou și a rămâne totuși rezervat, pentru propria ta siguranță, și n-o să pățești nimic.

5. Învață să clădești o prietenie, nu doar să te folosești de ea

Să zicem că ai găsit un om cu care-ți place să-ți petreci timpul, ori la atelierul de scobit în brânză, ori ai avut tupeu și ai abordat din prima pe cineva ca la punctul anterior. Acum e momentul în care trebuie să înțelegi cum să cultivi și să păstrezi o prietenie. Caută-ți și tu noul prieten, nu-l lăsa doar pe el să vină spre tine. În același timp, încearcă să nu-l sufoci, înțelege că are și el viața lui și nu vă datorați reciproc exclusivitate. Când are nevoie de ceva, ajută-l, chiar dacă n-ai chef să te ridici din pat în momentul ăla. Când te deranjează ceva, spune-i. Dacă îți spune el că îl deranjează ceva la tine, încearcă să privești lucrurile și din punctul lui de vedere, nu-i da în cap din prima. Dacă ți s-a încredințat un secret, păstrează-l pentru tine. Fii sincer și deschis. Iar dacă cumva prietenul tău se dovedește în timp a fi javră, îndepărtează-l pur și simplu, dar iartă-l. Pentru tine, nu pentru el. Mulțumește-i pentru timpul petrecut împreună, bucură-te că ai avut ocazia să înveți lucruri noi despre tine și treci peste. Și apoi, după ce ți-ai lins rănile…next!

Sper că v-am fost de folos 🙂

Sursa foto

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *