Dar copilul tău ce-o să zică?!

Aveam vreo 12 ani și doar ce începusem să dau cu nasul de olecuță de rock, precum și de accesoriile aferente: lanțuri, piele, plasă, ținte și, desigur, nelipsitele pierce-uri și tatuaje. Într-o zi, îi povesteam eu cu voioșie unei prietene de-a maică-mii, cu nevoia specifică vârstei de a impresiona adulții, despre cum mi-ar plăcea să am pierce în sprânceană,. După ce m-a ascultat, femeia a scos o replică pe care, probabil, n-am s-o uit tot restul vieții mele: „Și cum o să-i explici copilului tău când o să te întrebe ce ai în sprânceană?”.

Nu poate ar fi bine să te informezi cu privire la riscuri, înainte să iei decizia asta. Nu gândește-te că îți va rămâne semn, dacă într-o zi nu vrei vrea să-l mai porți.

Femeia îmi ridica problema unei potențiale întrebări, puse de o potențială persoană care nici acum, după zece ani de la discuție, nu știu dacă va exista vreodată. Cred că ăla a fost momentul în care mi-am dat cu adevărat seama că dacă ești adult nu înseamnă neapărat că ești și inteligent. Sau matur.

Atunci n-am știut să explic exact de ce astfel de probleme sunt nefondate. De ce mi se pare că trebuie să fii un om incredibil de trist și nesigur ca să îți justifici deciziile (sau lipsa lor) prin invocarea părerii justițiare a celorlalți. Chiar dacă ceilalți s-ar putea întâmpla să fie propriii tăi copii.

Acum, însă, după ce am atins un număr semnificativ de pierce-uri și tatuaje, după ce mi-am vopsit părul în toate culorile curcubeului și am poze nud cu mine pe propriul meu site, știu ce i-aș spune copilului meu, în cazul în care ar avea vreodată vreo curiozitate.

I-aș spune că așa văd eu frumusețea și că fiecare e liber să aibă propria lui pespectivă asupra ei. Că semnele de găuri de pe fața mea indică locurile unde am avut piercinguri, care sunt ca niște bijuterii pe care ți le înfigi prin piele. Că mi le-am făcut ca imaginea mea din oglindă să fie aceeași cu cea pe care o am în minte, atunci când mă gândesc la mine. Că fiecare dintre tatuajele pe care le am are propria lui poveste, pe care am ales s-o port pe piele până la sfârșitul vieții. Unele mă definesc, altele îmi amintesc de oameni dragi. Toate mă fac să fiu eu și, dacă aș fi avut de ales, aș fi ales să mă nasc cu ele.

Și dacă-și va dori și el pierce-uri, tatuaje, sau orice alt fel de modificare corporală, va fi liber să și le facă. Voi avea grijă și răbdare să-l învăț să și le facă în condiții de maximă igienă și siguranță și, mai ales, să le aleagă pentru că așa simte și crede, nu pentru că așa a văzut la altcineva sau fiindcă „dă bine”. În paranteză fie spus, ăsta e răspunsul pe care-l dau oamenilor care mă întreabă cum de nu mă plictisesc de tatuajele mele. Simplu. Le-am făcut pentru că mă reprezintă, pentru că ideea din spatele lor e suficient de prețioasă cât să îmi doresc s-o am imprimată în piele. Nu le-am făcut dintr-un capriciu.

Cât despre expunerea nud, dacă m-ar întreba, i-aș spune că toată rușinea asta din jurul propriei anatomii nu e decât o ipocrizie, extrem de periculoasă și toxică. Că, deși suntem obligați de constrângerile sociale să nu ne dezvăluim adevărata frumusețe, fiecare cadru în care o putem face e o bătălie câștigată. Și că, dacă își va dori și el vreodată să-și arate public corpul gol, va fi liber să o facă. Nu din exibiționism prost înțeles sau din teribilism, ci doar dacă asta îl va face să se simtă bine, liber și complet.

În continuare, nu știu dacă voi avea vreodată copii, dar dacă o voi face, nu-i voi folosi niciodată ca pretext pentru a-mi justifica limitările. Și cred că cea mai importantă lecție pe care ar trebui s-o învețe un copil este să înțeleagă diversitatea naturii umane, sub toate formele ei. Abia în acea utopie în care copiii vor fi educați de mici să nu-i judece și să nu-i condamne pe cei diferiți de ei, vom putea trăi într-o lume în care aspectul fizic nu va fi un factor decisiv la un interviu de angajare. În care orientarea sexuală nu va fi un motiv de discriminare și batjocură. În care vom fi, într-un final și cu adevărat, liberi.

Sursa foto

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *