Heart Management

Să zicem că ai un job care-ți place, pe care ți-l doreai de mult și care se potrivește cu personalitatea ta. Te bucuri de fiecare moment pe care ți-l petreci acolo, încerci să ajuți cu tot ce poți, vrei să te faci util, și nu pentru că așa trebuie, ca să primești mărire de salariu, ci pentru că…așa vrei tu. Că te simți bine făcând asta.

Doar că…nu te simți apreciat. Parcă toate eforturile pe care le faci ca să fie bine, să fie toată lumea mulțumită, toate zilele proaste ale celorlalți pe care le tolerezi, găsindu-le justificări, își găsesc sfârșitul în zilele tale proaste, pentru care ești și mustrat, nu că nu ești înțeles.

Și te simți, pe românește, ca un rahat în ploaie. În primul rând, pentru că nu înțelegi cu ce-ai greșit. Să fi fost tot tu de vină ? Clar, altfel ar fi ieșit totul ok și nu te-ai mai fi lovit de problema asta. Sau, să fie posibil să fii înconjurat doar de idioți ? N-are cum, că e și bancul ăla, dacă-ți zice al treilea om că ești beat, te duci să te culci. Sau, să fi fost tu prea ok și oamenii să te fi luat de fraier și să înceapă să creadă că e dreptul lor să aibă parte de ok-oșenia ta ? Nope, că doar nu ești Cenușăreasa, ce dracu`, hai să nu începem să ne victimizăm aiurea.

În timp ce te chinui cu întrebări din astea, care, fie vorba între noi, te aruncă într-un haos al gândurilor și mai mare, ți se oferă un alt job. Care pare în regulă, lumea pare deschisă, șeful – prietenos și înțelegător, ai oportunități de promovare, nu-ți taie nimeni gâtul dacă întârzii și cu toții ar fi bucuroși să te alături echipei lor. Doar căăă…parcă nu ți-ar plăcea așa de mult să lucrezi acolo. Oricum, nu la fel de mult ca în cealaltă parte. Și e și mai prost plătit. Te-ar atrage, așa, să accepți, că ce naiba, oricum nu ești pe deplin fericit acolo unde ești și, până la urmă, o viață avem ! Dar nici n-ai vrea să pierzi jobul actual, că poate ar fi mai bine să mai încerci, să mai dai o șansă, totuși, locul ți se potrivește mănușă, și hai, că poate se redresează lucrurile din mers, poate reușești să-i lămurești pe ăia că tu ești ok și vrei doar nițică apreciere, acolo, o vorbă drăguță, ceva, orice, și rămâi.

Pentru că, să fim sinceri, nimic nu ți-ar plăcea mai mult decât să rămâi. Dar nici nu poți să stai și să accepți situația la infinit, mizând doar pe faptul că, atunci când nu li s-a îmbolnăvit copilul, nu sunt mahmuri, nu le-a întârziat salariul, nu s-au certat cu neamurile, nu i-a părăsit amanta, nu le moare câinele și nu i-a inundat vecinul, adică aproximativ o dată pe lună, oamenii îți mai aruncă câte-un „ce bine e că ești aici!”. Cu atât mai mult cu cât tu chiar vrei ca lucrurile să meargă. Și nu, nici nu consumi toată hârtia igienică de la baie, nici nu scuipi când vorbești, nici nu refuzi să dai o mână de ajutor când ți se cere și nici nu lași ceștile de cafea nespălate.

Și, într-un final, epuizat de atâta bătălie și de atâtea dileme, pleci fără să te mai uiți înapoi. O să-ți fie dor, asta e. Ai și tu mândria și nevoile tale. Decât să fii tratat ca pe un sfert din ce ești, mai bine lasă, viața merge mai departe. Dacă ai baftă, cel de-al doilea post nu se va fi ocupat și măcar acolo, chiar dacă nu e pe sufletul tău, o să fii împăcat, măcar pentru o perioadă. Dacă n-ai, soarta!, așa pățesc ăia care fug după doi iepuri. Blestemă cât blestemă și reîncep să meargă la interviuri. Oricum, orice decizie ai lua, tot o să rămâi cu un gol, că n-ai avut cum, fir-ar al dracu`, să le pui pe amândouă într-un blender și să iasă ce trebuie ! Nasol mai e  când trebuie să alegi între suflet și principii…

Iar acum, să zicem că nu vorbim (numai) despre joburi, ci (și) despre iubiți…

Comments

comments

5 comentarii

  • Copil Prost says:

    Sfat : cum poti ramane mai usor la un loc de munca pe care il iubesti dar alti colegi//sefi ti-l fac un calvar…pune-i la respect :),dar ai grija cum o faci,eu era sa il pierd din cauza asta (mi-am dat demisia oricum ca nu iubeam locul ala dar am facut-o sa imi apar principiile :p ) 😀

    • SkullGirl says:

      :)) si cu pusul asta la respect e bataie de cap, ca risti sa pierzi mai mult decat castigi…

  • Copil Prost says:

    Corect…de asta suntem fericiti caci riscul este relativ…daca risti este posibil sa “x”… sau nu este posibil sa “y”…dar daca nu…ramai mereu in acel stadiu :)…so do the math baby 😉

  • cristina says:

    la ambele joburi, te rog fii atenta la ce invidii iti atragi….lumea e oribila, din nefericire la noi,lucrurile nu au de-a face cu principiile, ci cu subiectivismul “criminal”.

  • cristina says:

    te-ai gandit la cate invidii ti-ai atras la primul job? Lumea e nemernica si subiectivismul ei e criminal. Ce e de facut cand ti se ofera alt job? “hope but prepare for….worse, cum spuneam e oribila lumea asta….

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *