La ciorbă înainte. “La plăcinte” înapoi

Am o educație sănătoasă, de om care mănâncă tot din farfurie, cu garnitură și salată, și întotdeauna preferă o plăcintă de casă în locul vreunei prăjituri cu moț de frișcă. De-asta am fost tare bucuroasă când am văzut că există în București un loc pe nume „La Plăcinte” unde, m-am gândit eu, se află însuși Sfântul Aluatului Fraged și-al Umpluturii cu Brânză.

Am ajuns astfel pe Tărâmul Făgăduinței de pe Șoseaua Ștefan cel Mare, care concurează în firme luminoase cu Mega Image-ul vecin. Cu alte cuvinte, n-ai cum să-l ratezi! 

Locul arată bine, e primitor și drăguț decorat, în ideea în care îi permiți decorului rustic să se împletească (puțin și pe alocuri) cu kitch-ul. Veste proastă pentru mine (dar bună pentru însoțitorii mei și, în general, pentru promotorii stilului de viață sănătos): la „Plăcinte” nu se fumează! Nicăieri.

interior1interior2

Am zis totuși că rabd, pentru că meniul e bogat și apetisant, iar servirea – tare, tare promptă. Când am dat comanda, ni s-a sugerat să încercăm niște compot de casă (7 lei – 500 ml) în locul banalei limonade, idee care s-a dovedit a fi foarte bună. La propriu și la figurat 🙂

compot

Noi am ales un borș roșu cu carne de porc (13 lei) și o soleanka (15 lei), adică o ciorbă cu carne de vită, salam, bacon, șuncă, ceapă, castraveți murați și măsline! Știu că sună ciudat, dar a fost una dintre cele mai bune chestii pe care le-am mâncat vreodată! Aproape am plâns când s-a terminat… 

La felul doi, am avut o pârjoală de pui, care a venit însoțită de cartofi, salată de vinete și un sos nemaipomenit de usturoi și, pentru companionul meu mai puțin înfometat, o porție de cartofi țărănești (10 lei), cu bacon, ceapă, usturoi și castraveți murați. Pârjoala a fost cam mică pentru apetitul meu de gurmand, dar excelentă! 

parjoalacartofi

Am împărțit și un desert mai…neobișnuit, și anume o „Căciula lui Guguță”, adică o piramidă din clătite mici, cu vișine, cremă de smântână și ciocolată rasă. Foarte bune și ele, dar…reci?! 

caciula

Probabil în momentul ăsta te întrebi unde a mai intrat și plăcinta, nu? Ei bine, la pachet 🙂 Am luat la plimbare un model cu cașcaval (18 lei), unul cu dovleac (16 lei) și o învârtită cu mere (15 lei). Recunosc cu tristețe că m-am simțit de parcă le-aș fi luat din alt loc! Au fost extrem de uleioase, cu aluatul subțire și umplutură puțină și nearomată… 

cutieplacinta

La Plăcinte” este un restaurant excelent, cu specialități cum n-am mai gustat prin alte colțuri ale Bucureștiului, dar, paradoxal, o plăcintărie dezamăgitoare. Verdictul meu este că merită să-i calci pragul, măcar pentru felurile de mâncare deosebite (dintre care reamintesc cu nostalgie soleanka), dar fără prea mari așteptări de la preparatele care-i dau numele.

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *