M-am combinat cu un telefon

În viața oricărui bărbat contează mai multe lucruri, până să ajungă la tine. Mă-sa e unul dintre ele, dar mă-sa nu e lucru, așa că sare din schemă.

Mașina e primul, după mă-sa, care am stabilit deja că nu intră în calcul, decât așa, strict orientativ. Deci mașina. Stă să și-o pupe sub capotă cât e ziua de lungă. Dacă ar fi câine, i-ar zice „potolește-te-n pana mea, nu-mi mai tricota atâția botoșei și lasă-mă dracu’ să mă tăvălesc prin noroi !”. Numai dacă îi tușește motorașul puțin, o internează la mecanic. În timp ce el tușește pe bune, de câteva luni chiar, dar nu se internează nicăieri, că trece și cu tutun. Punga de fiare însă trebuie dusă la SPA în fiecare săptămână și îmbăiată din două-n două zile. Cum să lase el fetița să sufere ?

Dacă are animal de companie, ai belit-o. Mai degrabă se desparte de tine decât de el. Aici avem două variante: ori e câine și te caci pe tine de frică de fiecare dată când îl vezi – de fapt, când te vede și te latră, că tu n-apuci să te uiți la el, ai luat-o deja la fugă pe scări; ori e mâță – și tu ești alergică la mâțe, sau nu ești neapărat alergică în sensul că strănuți, dar parcă ai vrea tu prima la mângâiat. Și ar fi frumos și să nu ți se suie nimic pe picioare când vă jucați de-a albinuțele și floricelele. În fine. Ideea e că stă și-și pupă patrupedul în cur ca pe Sfintele Moaște. Îi ia boabe cu somon afumat și cu friptură de vită, pastile de întărirea oaselor și de răcirea cozii, jucării de ros și gheruit, deși el folosește în acest scop tot canapeaua… Evident, tot el e de părere căflorile sunt supraestimate și, până la urmă, o risipă de bani.

Dacă n-are animal, sigur are calculator. Astea-s de zece ori mai păcătoase. Mereu le trebuie câte un cipuleț, câte o plăcuță, câte un bec în plus, ba nu merge ultima versiune de ceva, ba le-a sărit nush-ce și trebuie înlocuit. Iar dacă merge totul ca la carte, înseamnă că are un joc nou la care tre’ să-l lași „să facă level”. Problema cu level-ul e că, după ce e făcut, apare altul care are, ați ghicit, aceeași problemă. Când le-a făcut pe toate, cu tot cu alea bonus, expansion, moaș-sa pe gheață, își ia alt joc. Ori asta, ori a aflat că vecinul de la șase și-a pus ceva la calculator care-l face să zboare. Așa că o luăm de la început: un cipuleț, o plăcuță, un beculeț…

Ultimul, dar nu cel din urmă, vorba cântecului, e telefonul. Care țârâie când ți-e lumea mai dragă și de fiecare dată are ceva important de spus. La cină, între două linguri de ciorbă, la film, fix când afli cine e criminalul, la club, la piață, la biliard, înainte să bagi neagra – rahatul ăla mic e întotdeauna acolo, cu o veste despre cum a apărut o problemă urgentă – pe mă-sa o doare un pic capul, i-a picat un copac pe mașină, animalul s-a înecat cu un os și calculatorul i-a luat foc. Telefonul e ăla care aduce toate chestiile importante lângă el, în orice secundă, oriunde ar fi. Sau, dacă nu e niciuna dintre cele enumerate mai sus, sunt prietenii, familia, afacerea, colegii, colegii cu care face afaceri, prietenii care-i sunt ca o a doua familie…

Desigur, ar trebui să te bucuri, că doar asta înseamnă că îți facilitează și ție comunicarea cu dânsul, când nu sunteți împreună. Vă apropie, cum ar veni. Greșit. Când suni tu, nu răspunde. Are treabă. Pentru că dacă nu e cu mașina la mecanic sau cu calculatorul la reparat e… nu-i așa, cu câinele la veterinar…

Sursa foto

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *