Momentul în care am devenit femeie

Să fi avut în jur de 14 ani. Stăteam întinsă pe pat și mă uitam cu groază în jur. Îmi aminteam cuvintele prietenei mele mai mari care dusese muncă de lămurire cu mine timp de câteva săptămâni – că am ajuns la vârsta la care trebuie s-o fac, că doar prima dată doare mai tare și pe urmă o să mă obișnuiesc eu și o să văd ce bine o să fie, mai ales când or să mă invidieze toate colegele de clasă.

Ce să mai, reușise să mă convingă. Însă după ce m-am văzut pe cearceaful ăla alb, doar în chiloți, înconjurată de mirosuri dubioase, am început să am îndoieli.

Maică-mii îi spusesem că ies în parc. Logic, doar nu era să o anunț că m-am hotărât să fac așa ceva, cred că m-ar fi spânzurat. Mai ales la cum se lăuda ea mereu că a făcut-o abia pe la 20 de ani. Pur și simplu, nu voia să accepte că vremurile s-au schimbat.

S-a aplecat deasupra mea și a început să mă cerceteze. „N-ai mai făcut asta niciodată, nu-i așa?”. Am dat din cap că nu. M-aș fi așteptat la puțină înțelegere, totuși, era evident că mă cac pe mine de frică. În loc de asta, însă, a râs: „Hai, stai liniștită, doar nu te mănânc acum. Relaxează-te, să vezi ce repede terminăm!”.

Am închis ochii și am inspirat adânc. La urma urmei, toate fetele o fac mai devreme sau mai târziu, sau mă rog, cel puțin alea care nu plănuiesc să se călugărească…nu-i așa? Ce naiba mi se poate întâmpla? Cât de tare poate să doarrr….AAAU!

Prima mișcare a fost de parcă m-ar fi jupuit cineva de vie. Speram să se oprească, măcar din compasiune, dar în loc de asta a început să se miște din ce în ce mai repede. Am deschis ochii pentru o fracțiune de secundă și pot să jur că am văzut bestia zâmbind! Faptul că țipam de durere o făcea fericită! Cred că aia a fost prima dată când am urât pe cineva cu adevărat!

La un momentdat mi-a spus să mă întorc pe burtă și să depărtez picioarele. M-am conformat cuminte – n-avea cum să urmeze ceva mai rău decât ce fusese deja. Într-adevăr, parcă nici nu mai durea așa tare… Stăteam cu capul sprijinit de mâini, pe patul ăla rigid și alb și mă întrebam dacă asta a fost, dacă chiar am reușit să trec și peste hopul ăsta, dacă de acum înainte o să mă simt altfel…

Apoi am simțit un lichid cald pe picioare. Am privit-o peste umăr și ea mi-a zâmbit, de data asta altfel, și mi se părea mai calmă, mai senină. „Gata, mi-a spus, poți să te îmbraci.” M-am simțit ușurată și…da, chiar da, lumea părea altfel, avea alte culori, iar eu mă simțeam pregătită să înfrunt obstacolele vieții de adult, odată făcut pasul ăsta chiar puteam să spun că sunt femeie!

M-am dat jos încrezătoare din pat. Și așa a fost primul meu epilat cu ceară.

 

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *