PR-ul prost al feminismului

Opinia mea legată de „eternul război dintre sexe” e clară și simplă: plm, oameni suntem cu toții. Cunosc oameni proști, în egală măsură bărbați și femei. Cunosc oameni cu gândire logică și oameni cărora acest atribut le lipsește cu desăvârșire, în egală măsură bărbați și femei. Cunosc șoferi buni, dar și șoferițe bune. Cunosc bărbați care nu-s în stare să bată un cui și femei care îți repară o Dacie cu mâinile goale. Femei incapabile să pună pe ele o țoală ca lumea și bărbați cu un stil vestimentar propriu și absolut genial. Pot să continui așa până mâine. You get the point.

Ca să urmez acest film, exceptând cazurile în care fac pur și simplu caterincă proastă pe marginea clișeelor „femeile e proaste/bărbații e porci”, consider că toți oamenii trebuie judecați în funcție de propriile atribute și nu de ce posedă la sud de buric. Idem, consider că toți oamenii au dreptul să facă tot ce le dorește mușchiul din dotare, cât timp nu-l deranjează pe ăla de lângă. Unde „tot” înseamnă băut, futut, îmbrăcat în roz, dansat în cap, mâncat salată de rucola. Tot.

Și aici intervine problema. Că ce am zis eu mai sus e logic și normal. Și cam ăsta e feminismul. Dar dacă în loc să fac o introducere de două paragrafe o trânteam brusc că-s feministă, furia Infernului se abătea asupra capului meu. Pentru că între cum e văzut feminismul și ce e feminismul de fapt e o prăpastie cât deșertul Gobi.

În orice mișcare socială cu fundament bun se strecoară la un momentdat idioții. Problema la idioți e ca la pechinezi: chit că-s mici și obiectiv nesemnificativi în comparație cu, să zicem, un Saint Bernard, sunt în așa hal de isterici și fac atâta gălăgie că reușesc cumva să atragă atenția asupra lor. Așa și aici. A început o gașcă de isterice să urle că e dreptul lor de femei feministe, libere și puternice, să nu se epileze și să nu poarte tampoane când sunt la ciclu și logic că au atras atenția. Veniți, lume, să vedeți tigrul cu trei ochi, omul cu genunchii invers și feminista cu părul de la subraț vopsit mov, care zbiară MOARTE BĂRBAȚILOR. Șou.

S-o luăm de exemplu, pe această urangutancă nefutută.

Când am dat search pe „feminist”, mi-a apărut moaca ei în primele cinci poze. Femeia e într-un clip pe YouTube cum urlă ca o dementă că bărbații urăsc femeile și de asta nu avem noi lucruri frumoase. Nu, fă, pizdă proastă, bărbații nu urăsc femeile. Oamenii normali la cap urăsc oamenii isterici, cu mania persecuției, care au impresia că universul se învârte în jurul curului lor gras. ASTA e problema. TU ești problema.

Și sunt sigură că dacă nu ar fi răsărit ca ciupercile idioatele astea diforme și stridente să se zbată cu spume la gură în jurul unor non-probleme izvorâte din psihicul lor labil, lucrurile ar fi accelerat foarte fain și frumos. Problema de fond e că din pricina religiei și a cutumelor arhaice încă se mai aplică niște roluri sociale care nu-și mai au rostul și locul în zilele noastre.

Problema e că, dacă Marița e mai competentă decât Marin la mânat boi/spart cărămizi cu fruntea/reparat Dacii cu mâinile goale, ar trebui angajată Marița, chiar dacă el e bărbat și statistic vorbind ar fi mai multe șanse să fie mai competent. Și, din păcate, asta nu se întâmplă.

Problema e că, dacă Marița și-a ales o meserie „masculină”, că la aia se pricepe ea în viață, e ridiculizată și desconsiderată de clienții/coaboratorii de sex masculin și trebuie să muncească de două ori mai mult ca să câștige credibilitate și respect în domeniu.

Problema e că, dacă ești femeie, e cumva de datoria ta să plodești și să freci covoare până îți stă limba plută și există oameni care sunt de părere că îți pot băga căcatul ăsta pe gât cu forța, uitând faptul că trăim într-un secol în care ziua are 8 ore de muncă pentru ambele sexe și că nu are nimeni dreptul să-i impună nimănui ce să facă cu propria viață și corpul din dotare. Asta apropo de marșul pizdii și febra anti-avort.

Astea sunt problemele, de fapt. Nu că bărbații urăsc femeile și niște vaci nu mai vor să se radă pe picioare.

Și normal că atunci când le vezi pe astea cum se agită cu pancarta de feministă atârnată la gât îți vine să te bagi sub o piatră cu tot cu concepțiile tale despre egalitate. Mie mi-e jenă să spun că sunt feministă când știu că în accepțiunea generală astea sunt reprezentative pentru feminism. Căcat, nu vreau să fiu asociată cu așa ceva.

Sursa foto

Comments

comments

1 comentarii

  • sorin says:

    like

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *