Problemele unui animal de noapte

Când eram mică, tehnica maică-mii de a mă băga la somn era „stai și tu în pat, cu ochii închiși, și o să vezi că adormi”. Contrar opiniei publice conform căreia părinții au întotdeauna dreptate, iar dacă n-au, se aplică regula de la punctul 1, la mine n-a funcționat chestia asta nici până-n ziua de azi. Nu beau cafea de fel, televizor n-am, nu-s genul pe care s-o uite Dumnezeu cu ochii-n Facebook. Pur și simplu, NU POT SĂ DORM!

princessaurorasleeps

Lesne de înțeles, bioritmul meu tip bufniță, care în mod evident nu se pupă cu bioritmul tip privighetoare al lumii întregi, a dus la o grămadă de rahaturi, de care probabil nu m-aș fi lovit dacă aș fi trăit într-un univers frumos, care să respecte programul de somn al tuturor oamenilor. Ca de exemplu:

1. Momentul ăla când nu ajungi niciodată la prima oră. Și nici la a doua. De fapt, ajungi doar la penultima, doar ca să afli că ultima nu se mai face…

De prin generală, când încă mai funcționam cât de cât ca un om normal, și până la terminarea facultății, nu am mai reușit să mă trezesc dimineața. Neam. O să țin minte toată viața cum mă ridicam din pat în urletele disperate ale maică-mii și nu înțelegeam de ce e nervoasă. „Păi, încerc să te scol de o oră jumate și îmi tot spui să te mai las cinci minute!”. „Am vorbit?! Pe bune?!”.

Lucrurile s-au agravat prin facultate, când aveam ore de la 2 ziua și nici la alea nu ajungeam. Din nou, memorabilele dialoguri cu mama: „Normal că nu ajungi, dacă stai cu ochii pe pereți până la 8 dimineața!”. „Da, pentru că NU POT SĂ DORM!”. „Ei, nu poți! Astea-s mofturi. Stai întinsă, cu ochii închiși, să vezi cum te ia somnul…”. Of.

2. Momentul ăla când chiar ai o treabă importantă de rezolvat, care se poate rezolva doar dimineața.

Gen analize. Sau depus nu-ș-ce acte la nu-ș-ce ghișeu. Sau plătit întreținerea, când administratorul e un moș cordit care se trezește cu găinile. De obicei, când apar chestiuni de genul ăsta, prefer să nu mai dorm deloc, pentru că dacă am adormit, s-a închis la pâine. Ah, da, nu am menționat încă: după ce că funcționez doar noaptea, mai am și-un somn de bivol. Nu că tai lemne pe mine, tai stejari masivi cu flexul deasupra capului meu. Îmi explodezi grenade lângă ureche. Îmi furi patul de sub cur. Nu clintesc o geană.

3. Momentul ăla când nu te găsește nimeni, niciodată.

Ah, da: după ce că dorm doar ziua, și după ce că dorm de nu m-aș trezi nici dacă mi-ar repeta fanfara militară la capul patului, mai dorm și mult! Unde „mult” înseamnă „minim 12 ore”. Dacă sunt obo, dorm și 14. Și iată cum te scoli buimac din somn pe la 8 seara, vezi o grămadă de apeluri ratate din cursul zilei, când oamenii cu program normal se caută reciproc să facă chestii, și nu-i mai poți suna înapoi să vezi ce-au vrut, că nu te mai bagă-n seamă nici dracu’. Și iată de ce eu aș face un program separat pentru bufnițe și unul pentru privighetori. Să putem să lucrăm naibii împreună fără nicio jenă la 1 noaptea, la fel ca la 1 ziua. Când pleacă demenții ăștia care se scoală cu noaptea-n cap de la muncă, să vină oamenii frumoși, cu program de artiști, să facem lucruri împreună.

4. Momentul ăla în care trebuie să-ți gestionezi întreaga viață în funcție de programul tău de somn. 

Nici dacă aș vrea, n-aș putea să lucrez de la 8 la 4. Din start, jumătate din joburi pică. Asta înseamnă că nici nu pot să mă date-uiesc cu vreun om care lucrează de la 8 la 4, că în mod evident ăluia-i cad ochii-n gură fix când îmi vine mie cheful de viață. Mai bine de jumătate dintre masculi pică. Nu-mi pun niciodată întâlnirile înainte de prânz, că știu că nu mă trezesc. Nu colaborez niciodată cu oameni matinali, că știu că mai devreme sau mai târziu, colaborarea noastră va eșua. Întotdeauna, când am colegi noi, îi instruiesc să nu mă caute până-n prânz. Că dorm.

5. Momentul ăla în care toată viața ta se duce dracului. 

Te sună maică-ta pe la 6 seara, tu îi răspunzi cu „neața”. Iubitul și motanul îți sforăie de două ore în pat, afară se luminează, tu tot nu poți să dormi. Pierzi telefoane importante, pentru că nu ai auzit soneria, deși ți-ai pus mobilul sub pernă, cu sonorul la maxim, și ai instalat o aplicație care să-l facă să zguduie violent patul cu tine de fiecare dată când sună. Degeaba. Ratezi trenuri, prietenii se enervează. Ești tot timpul în întârziere, pentru că n-ai putut să te trezești. Iubitul s-a săturat să tragă de tine tot timpul ca să ajungeți unde aveți treabă, iar tu să-i răspunzi cu morți de mamă, ca apoi să pretinzi că nu mai ții minte, așa că te părăsește. Ia și motanul. Maică-ta nu-ți mai sugerează să stai întinsă, deja te trimite să-ți faci analizele.

Iar pe-astea e foarte, foarte greu să le faci. Pentru că, de obicei, se fac doar dimineața.

Sursa foto

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *