Sergiana – unde țepușele stau în fundurile chelnerițelor

Anul ăsta am avut chef să iau o pauză de la plaiurile Dâmbovițene și să profit cum se cuvine de biata mea vacanță de iarnă, așa că mi-am luat bocancii de drum și stomacul veșnic gol la purtător și am tăiat-o pe traseul Brașov – Piața Sfatului – dat banii pe toate prostiile – mâncare.

Sergiana mi-a fost recomandată încă de la primele mele sosiri prin Brașov, de acum câțiva ani, așa că în momentul în care am auzit preaslăvitul nume, am tresărit încântată. Păi ori suntem în sufletul Transilvaniei, ori nu mai suntem!

Restaurantul se află destul de aproape de Piața Sfatului, treabă la auzul căreia picioarele mele înghețate au fost tare fericite.

sergiana-1

Interiorul nu m-a frapat – arată ca orice altă pivniță transformată în cârciumă, cu pereți din cărămidă și mese mari de lemn. Chelnerii poartă costume populare, iar muzica este, desigur, folclorică. Meh. 

sergiana-2

sergiana-3

Am așteptat vreo 10 minute la intrare, pentru că sezon și turiști fără rezervare. Nu o să scad puncte, oricât de mare ar fi localul, e de înțeles. Tot e bine, măcar am primit o masă, în spațiul rezervat fumătorilor, așa cum ne-am dorit 🙂

Voi începe prin a puncta cât de mult urăsc meniurile acestui restaurant. Am crezut că am eu o problemă, până când au început și însoțitorii mei să comenteze legat de cât non-user-friendly sunt. Eu văd meniul ca pe o listă de chestii pe care să le bagi în burtă. Nimic special aici, right? Ok, dacă patronul e într-o pasă creativă, să zicem că pot să accept și „pui tăvălit cu pasiune prin ou și pesmet” în loc de „șnițel”. Dar ce se întâmplă aici e deja insane. Și-așa arhaismele îmi îndoaie nervii, dar să fiu și nevoită să citesc 20 de pagini pline de „creativitate”… Aaaa!!! 

sergiana-4

Am primit pâine, jumări și ceapă din partea casei, ceea ce a fost mișto. Mai puțin mișto a fost că ne-au fost trântite pe masă de parcă am fi înjurat chelnerița de mamă, lucru care, pe cuvânt de pionier, nu s-a întâmplat. Atitudinea înțepată și arogantă avea să continuie până în momentul plecării și, deși am fost asigurată de colegii mei de masă că „așa e la ei în zonă, e normal”, n-am putut să mă obișnuiesc cu asta… 

sergiana-5

Am trecut apoi printr-o ciorbă de pui a la grec, una ardelenească, una de perișoare și una de fasole cu tarhon. Primele trei au fost uimitor de bune! Dacă poți trece peste privirile pline de ură cu care-ți este adusă, TREBUIE să mănânci o ciorbă acolo! Din păcate, ciorba de fasole nu s-a ridicat deloc la înălțimea așteptărilor. Poate și pentru că nu conținea mai deloc fasole, cine știe… 

sergiana-6

sergiana-7

sergiana-8

sergiana-9

La felul doi, am ales o porție de „clătite brașovene tomnite și-mbufnate” (Dumnezeule, iar mi se ridică părul în cap!) și un șnițel de vită cu crochete de cașcaval, frigănele și sos de ciuperci absolut delicios, dar căruia refuz să-i transcriu numele original! 

sergiana-10

sergiana-11

Toată distracția, împreună cu niște sucuri și ape, ne-a costat în jur de 200 de lei, ceea ce e acceptabil pentru un restaurant atât de popular. Verdictul meu e DA, dar doar dacă-mi promiți că îi pui piedică chelneriței și că îmi aduci un meniu, să-l ardem în timp ce dansăm pe Oda Bucuriei în jurul lui.

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *