Topul personajelor care mi-au schimbat viața

Acesta nu este un top al personajelor mele preferate. Este un top al celor care m-au inspirat, care m-au făcut să-mi ordonez principiile și prioritățile și pe care le-am păstrat drept modele. Cinematografia schimbă vieți. Cuvintele scrise de un om sunt alăturate unui caracter, cărora li se adaugă apoi un chip de om. Și omul ăla devine memorabil, uneori chiar mai memorabil și mai demn de urmat decât cei de lângă noi, chiar dacă în realitate nu există. Sau…?

5. Beatrix Kiddo din „Kill Bill”

Cine e: O fostă asasină plătită care se trezește în spital, după multă vreme de comă vegetativă, și își amintește cum foștii ei parteneri au încercat să o omoare, pentru că fugise din rândul lor. După ce îl distruge pe bărbatul care plătise asistentul să-l lase s-o violeze, în timp ce era inconștientă pe patul de spital, și se autosugestionează să scape de atrofia musculară, pornește în căutarea celor care i-au făcut rău, cu gândul de a-i ucide.

Ce am învățat de la ea: Deși „Kill Bill” e, în sine, o poveste a răzbunării, are și multe alte valențe, lucru care l-a făcut unul dintre filmele mele preferate. Am învățat de la Beatrix că abia atunci când nu mai ai nimic de pierdut îți găsești forța de a face orice. Că atunci când ai un scop atât de puternic, nu te poți da bătut nici măcar când ești îngropat de viu, la doi metri sub pământ. Că poți ucide omul pe care l-ai iubit, privindu-l în ochi, iar acesta poate accepta împăcat să moară de mâna ta. Pentru că ai câștigat. Fără nicio șansă, singur împotriva tuturor, un singur om față în față cu armate. Ai câștigat, și nimeni nu-ți mai poate lua asta.

4. Andy din „Închisoarea îngerilor”

Cine e: Un bancher de succes care este condamnat pe nedrept la închisoare pe viață, pentru uciderea soției sale care îl înșela. Ajuns în Shawshank, se împrietenește cu Red, unul dintre cei mai vechi deținuți, și începe să își folosească cunoștințele din domeniul fiscal pentru a își crea relații cu gardienii, îi ajută pe ceilalți pușcăriași și intră în grațiile șefului de închisoare, devenind într-un final mâna lui dreaptă. Până într-o zi, când Andy nu mai e de găsit, toată lumea bănuiește că s-ar fi sinucis, dar nici măcar cadavrul lui nu e nicăieri.

Ce am învățat de la el: Că trebuie să rămâi fidel scopului tău, chiar dacă știi că pot trece zeci de ani până să-l atingi. Că trebuie să gândești întregul ca format din mici piese de puzzle. Că informația înseamnă putere, chiar și atunci când te afli într-un loc aparent fără ieșire. Că relațiile bune cu oamenii sunt cele mai importante, mai ales într-un univers închis. Că nu trebuie să te oprești. Și că, uneori, cea mai plăcută recompensă o primești din ochii celorlalți.

3. Tyrion din „Game of Thrones”

Cine e: Fratele cel mai mic din cea mai influentă familie a Westerosului, care e detestat de familia sa fiindcă mama a murit dându-i naștere și batjocorit de toată lumea fiindcă suferă de nanism. Însă Tyrion are o inteligență ieșită din comun și învață să joace jocul puterii, astfel încât să devină unul dintre pionii principali din urzeala care îl poate salva, sau distruge. Uneori, în egală măsură.

Ce am învățat de la el: Cum să le spui mai multor oameni câte o minciună diferită, ca să afli cine te vorbește pe la spate. Cum să folosești ura celorlați ca o armă. Cum să îți compensezi defectele. Cum să te bucuri de viață fără niciun regret. Cum să manipulezi totul din umbră, fără să lași niciun indiciu care să conducă bănuielile spre tine. Și, mai ales, cum să-ți faci, să-ți câștigi sau chiar să-ți cumperi prieteni. Pentru că o să ai nevoie de ei.

2. Fiona din „Shameless” 

Cine e: În cazul în care nu vă uitați la serial, am scris despre el și aici. Fiona este sora cea mai mare dintr-o familie (extrem de) disfuncțională și dezorganizată și, în ciuda faptului că e nevoită să se maturizeze mult mai devreme decât e cazul, pentru a putea avea grijă de frații ei, reușește mereu să pună un pic de ordine în haosul care o înconjoară. Viața ei personală o ia la vale de multe ori, are multe căderi și multe reveniri, e obligată de împrejurări se se pună pe ea însăși pe planul doi aproape mereu. Dar, cumva, o ia mereu de la capăt, cu o încăpățânare admirabilă, nu-i iartă niciodată pe cei care i-au greșit și nu se dă în lături nici de la a lua oameni la bătaie când e cazul, nici de la a lucra în vidanjă când nu are de ales, nici de la a sparge un zid cu barosul, atunci când cineva încearcă să locuiască abuziv în casa ei.

Ce am învățat de la ea: Că poți să te ridici întotdeauna, oricât de jos ai fi. Că trebuie să lupți, chiar dacă uneori nici tu nu mai știi dacă ai pentru ce. Că, uneori, trebuie să te pui pe planul doi, dacă vrei ca cei din jurul tău să supraviețuiască. Și că se poate ca într-o zi să desfunzi canalizări cu mâinile goale și în alta, să deții o clădire de apartamente. Se poate. Dacă muncești, dacă nu te dai bătut, dacă nu lași pe nimeni să-și bată joc de tine. Se poate.

1. Scarlett din „Pe aripile vântului”

Cine e: Probabil niciunul dintre cititorii mei n-a văzut această capodoperă din 1939, care e considerată a fi o vechitură siropoasă menită să putrezească în analele cinematografiei, mai ales când e atâta Marvel la cinema. Ei bine, ăsta e unul dintre filmele mele de căpătâi. Scarlett, personajul principal, e o fetiță bogată și răsfățată, cu o viață idilică, care se trezește în mijlocul Războiului Civil fără niciun sprijin, cu tot universul dat peste cap și fără nicio idee legată de cum ar putea să supraviețuiască. Și totuși, reușește. Culegând bumbac cu mâinile goale, având grijă de tatăl ei devenit nebun, de surorile bolnave și chiar și de cea mai mare rivală a ei, soția bărbatului pe care îl iubește, pe care e obligată să o accepte ca prietenă, pentru că și-a dat cuvântul.

Scarlett e un model de forță și curaj și, așa cum fanaticii religioși se întreabă, atunci când se află în impas, „ce ar face Iisus?”, până nu demult eu mă întrebam „ce ar face Scarlett?”.

Ce am învățat de la ea: Că onoarea e mai presus de orice. Că poți să-ți scuipi dușmanii între ochi, chiar dacă mori de foame. Că, uneori, scopul scuză mijloacele, dar că onoarea și cuvântul dat sunt mai presus de orice. Că nimeni nu-ți arată cine ești cu adevărat. Și, mai ales, că poți să te gândești la asta și mâine. Pentru că „tomorrow is another day”.

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *