Topul pieselor care îmi distrug existența

Visez la momentul în care japonezii vor inventa un izolator fonic portabil, care să-mi permită să aud doar sunetele pe care îmi doresc să le aud. Mi-l și imaginez – arată ca un fel de acvariu pentru cap, se conectează la smatphone printr-o aplicație ușor de folosit și îți trimite mesaje periodic: „Gigel is full of bullshit. Do you want to interact with Gigel?” sau „Awful song caption. Do you want to hear awful song?”. Până atunci, avem în program articole de genul. Măcar să mă calmez.

5. Cred că în fiecare moment în care vreun producător are impresia că mixul de oriental cu dance din perioada anilor ’90, aia mai jalnică, și cu versuri de inimă albastră e o idee bună, un ursuleț panda decide să nu se mai împerecheze în veci. Dumnezeule, mă zgârie „ra-ra-ra”-ul ăla de-mi vine să mi-l ra-ra-rașchetez din creier prin metoda barbară, cu un briceag și acid sulfuric. Ziua în care piesa asta o să iasă naibii din heavy rotation și o să se ducă să moară în groapa pieselor de care nu i-a păsat nimănui, niciodată, acolo unde-i e locul, o să fie un pas în față pentru omenire. Cred că o să și plâng puțin.

4. Nu reușesc să înțeleg ce mama dracului mai caută jegul ăsta pe val! De fiecare dată când îl aud, vreau să îl găsesc pe omul care a luat un negru, i-a vopsit barba și l-a pus să cânte în franceză căcatul ăsta monstruos și să-l ucid cu un capsator! Cred că cel mai enervant e că absolut, dar absolut nimeni nu înțelege ce zice ăla acolo, dar absolut toată lumea izbucnește entuziast la „ale, ale, ale”. Probabil că au impresia că e ceva cu fotbal, ca ăia care credeau că „Du riechst so gut” e ceva cu nazism. Nu mai vreau să trăiesc pe planeta asta.

3. Îl urăsc pe Justin Bieber. N-am ce să mai zic aici. Îl urăsc din tot sufletul, cu imaginea aia a lui de băiat-fetiță din care a făcut trend mondial, cu tunsoarea aia de castron, cu vocea aia de poponaut afectat. ÎL URĂSC ȘI SPER SĂ ALUNECE ÎNTR-O HAZNA ÎN FLĂCĂRI, CU TOATĂ MUZICA LUI ODIOASĂ CARE-MI FACE ORGANELE INTERNE SĂ SE OFILEASCĂ ȘI SĂ MOARĂ!!! AAA!!! Cineva să-mi aducă Xanaxul…

2. Un băiat pe care nu-l mai băga nimeni în seamă de vreo 20 de ani și un băiat pe care nu-l băgase nimeni, niciodată, în seamă, s-au întâlnit și s-au hotărât să facă o piesă împreună, pentru toți băieții pe care i-au lăsat femeile că…oh well…nu-i băga nimeni în seamă. Îmi și imaginez câți vaimorțiști au ascultat piesa asta și au zis „Mulțumesc, tipule de la Amicii și tipule de care n-am auzit în viața mea! Aveam probleme în dragoste, dar acum ȘTIU CE AM DE FĂCUT! Voi mi-ați arătat CALEA!”.

Probabil că se numește „Las-o” pentru că „Toate femeile e curve și băieții buni n-are noroc” era un titlu prea lung.


1. Mi-era frică să ajung aici. Asta nu e o melodie. Ăsta e Anticristul. Cineva a recitat niște incantații păgâne în fața mormântului social în care se afunda Alexandra Stan, după scandalul că bătaia, și ea a înviat fredonând infecția asta. Beat-ul e enervant. Versurile sunt odioase. Vocea ei e sub orice critică. Motanul meu miaună mai melodios când cere la litieră. Accentul e…oh, Dumnezeule, nu pot să vorbesc despre accent! Partea aia cu „iughebizi iughebizi iughebizi” încă îmi bântuie coșmarurile. Am văzut și clipul, și e mai kitsch decât ar putea orice tarabagiu de la Dragonul Roșu să-și imagineze. Dacă ar exista o „Zmeură de Aur” a melodiilor, piesa asta ar câștiga la toate categoriile.

Și totuși, sunt oameni care dansează pe melodia asta și se bucură când o aud. I-am văzut cu ochii mei și jur că mi-am imaginat cum îi pocnesc peste față cu un pitic de grădină și îi strangulez cu ciorapi cu bandă, în timp ce urlu „iughebizi” și râd demonic. Pe bune acum. Cum să mai ai încredere într-o lume mai bună, când există Alexandra Stan?

Înainte să începi să urli că „cine te pune să asculți mizeriile de la radio, ejti tu proastă cu cine te-a făcut”, țin să te informez, dragă comentatorule, că 1. sunt DJ, deci cumva obligată să țin pasul cu tot ce e și pe la radio, 2. călătoresc mult, în special cu autocarul și/sau mașinile altora, merg mult cu taxiul, deci le aud fără să vreau, 3. îmi petrec mult timp pe la terase sau prin cluburi, așadar iar le aud fără să vreau. Pentru că am fost un om drăguț și mi-am pierdut vremea să includ și aceste explicații, orice lătrătură care va conține „așa-ți trebuie, te plângi degeaba” va fi banată, fără drept de apel, că n-am chef să fac filosofie cu orice țăran care nu știe să citească. Vă mulțumesc pentru înțelegere!

Sursa foto

 

Comments

comments

1 comentarii

  • Andrei says:

    Well in ziua de astăzi cam asta asculta 70% dintre români! Chestia e ca ii poți vedea miles away pe cei care asculta acest “gen” de muzica , adică cea proasta de tot! Din nefericire nici nu pot înțelege și accepta muzica de calitate , cea care într-adevăr e plăcută! You can not show a man the way when he is hundreds of miles behind you! Eu ascult cam tot , de la Hendrix, sting , Phil Collins, Paul McCartney la Dr. Dre , Snoop Doog, Wu-Tang Clan , Clasica, Și ceva electronica (îmi pare rău dar îmi plac anumite piese) ! Și ca sa ma refer și la nivelul de cultura a generației McDonald’s , am sa iti povestesc o seara din anii de cămin. Stăteam seara în parc cu o carte bună și ceva musica chillen dată mai încet. Se apropie un tip de vreo 17-18 ani pe care îl mai văzusem prin cămin și îmi cere un foc, în timp ce își aprindea tigarea îmi spune: “Bă, frate ! Tu citești???” Iar eu i-am spus ca da, chiar îmi place sa citesc , răspunsul lui fiind : ” Bă, esti nebun!!! Nu am mai citit o carte din școala primara” Reacția mea initiala a fost like what the fuck??? Desigur ca ulterior din felul în care vorbea , se comporta și chiar mergea se vedea ca nu e prea citit băiatu’ ! O seara faina sa ai! Chiar ma bucur ca am găsit un blog care îmi place!

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *