Topul serialelor care mi-au futut direcția

O să încep prin a spune că eu nu înțeleg frenezia asta cu serialele. Ok – când ai o poveste lungă de spus. Ok – când ai un fir narativ complex de dezvoltat. Not ok – când ai idei doar pentru cinșpe episoade și pe urmă tragi de story ca de un câine mort. Not ok – când iei personaje secundare anoste și le dezvolți propriul lor serial, poate îi mai iei ochii la fraier. Și categoric not ok – când omori un personaj și uiți și îl învii după cinci sezoane (hăhă, mai ține cineva minte Tânăr și neliniștit? Aoleu, Doamne! Mai există?!).

Cu toate astea, m-am lăsat și eu furată de val și de plictiseala crâncenă de câteva (multe) ori și chestia asta a rezultat ori în „bagpula, ce-i tâmpenia asta?”, ori în „Sfinte Sisoe, vreau să se termine da nu vreau să se termine”. You know what I mean.

În a doua categorie intră serialele alea. Alea care te fac să agonizezi până la următorul episod. Alea pentru care îți iei liber de la muncă, să le termini. Care te fac să te simți părăsit și singur la final. Alea. Adică astea:

5. Game of Thrones

Despre ce e: Pentru oamenii care au trăit sub o piatră până acum, GoT e un serial fantasy despre jocurile de putere ce au loc în momentul de criză în care Regele celor Șapte Regate moare – cine-i va lua locul la tron? Primul său născut, despre care se vehiculează că ar fi, de fapt, rodul iubirii incestuoase dintre regină și fratele ei? Unul dintre frații săi? Fiica Regelui anterior, care fusese înlăturat de la putere prin mijloace necuvenite? Well, aflăm în următorul sezon… Pentru cei care n-au trăit sub o piatră până acum: team Daenerys! 

De ce merită un loc în topul meu: Pentru veridicitatea de care a dat dovadă, lucru aproape imposibil de așteptat de la un serial fantasy. Nu, binele nu învinge întotdeauna răul. Nu, oamenii buni și sinceri nu sunt scutiți de moarte. Cred că e singurul serial la care am reușit să fiu atentă la scenele de luptă, pentru că chiar nu aveam habar cine o să învingă! Totuși, e ultimul în top pentru că, oh well, au lăbărit-o. Grav. De pe la penultimul sezon acțiunea a început să se dilueze, s-a simțit că dialogurile nu îi mai aparțin lui Martin și lucrul ăsta e complet impardonabil din partea unei producții de o asemenea magnitudine. Sorry.

Citatul meu preferat: Nu pot să mă hotărăsc între Haosul nu e o prăpastie. Haosul e o scară., Dacă tu crezi că asta are un final fericit, înseamnă că n-ai fost atent și E greu să-i pui lesă unui câine căruia i-ai pus deja o coroană pe cap.

4. United States of Tara

Despre ce e: O tipă încearcă să jongleze cu rolul de mamă, cel de soție, cariera și cele trei personalități alternative pe care le are. Mă rog, cel puțin la început sunt doar trei. Pe parcurs, din sufletul ei fracturat încep să apară din ce în ce mai multe „personaje” care vor să preia controlul asupra vieții ei și, de ce nu, asupra tuturor celor care o înconjoară.

De ce merită un loc în topul meu: Deci mie nu mi-a plăcut niciodată Toni Colette. E urâtă cu crăci și da, știu, ăsta nu-i motiv să nu-ți placă un om, dar eu sunt o javră superficială. Ummm, stai, reformulez. Nu mi-a plăcut Toni Colette până să dau de serialul ăsta. Felul în care femeia aia e ba ea însăși, ba o adolescentă ușuratică, ba un camionagiu afemeiat, ba un copil de trei ani, merită mama tuturor Oscarurilor. Sau nu știu, ce premii s-or da pentru seriale.

Citatul meu preferat: – Unde e mama? – Nu știu dacă e aici. Adică, mama e aici, dar nu știu dacă „mama” e aici.

3. Black Mirror

Despre ce e: Un univers distopic și fascinant deopotrivă, în care tehnologia preia controlul asupra multor aspecte ale umanității, iar ăsta poate fi un lucru bun sau, oh well, nu atât de bun. Și cam ăsta e singurul lucru pe care-l pot spune despre tema generală, fiindcă fiecare episod din Black Mirror e ca un film de sine stătător, nu există personaje sau povești comune, doar câte un motiv care se reia pe ici, pe colo, mai mult ca reminder al faptului că ne aflăm în aceeași epocă. Unii spun că Black Mirror e la un pas de a deveni realitate. Prefer să nu mă gândesc la asta.

De ce merită un loc în topul meu: Pentru că n-am mai văzut în viața mea așa ceva! Fiecare poveste e structurată cu o precizie chirurgicală, fiecare are un final mindfuck, fiecare e în aceeași măsură duioasă și terifiantă. Unele sunt drame, altele sunt de dragoste, altele – horror, toate sunt absolut excepționale! Chapeau!

Citatul meu preferat– Nu avem nevoie de politicieni. Avem toți IPhone-uri și calculatoare, nu? Deci orice decizie ar trebui luată, o punem online, lumea votează cu like sau dislike, majoritatea câștigă. Asta e democrația. – Așa e și YouTube, și nu știu dacă ai văzut, dar cel mai popular video e unul în care un câine se bășește pe melodia de la Happy Days. 

2. Shameless

Despre ce e: O familie disfuncțională, în care tatăl e alcoolic, mama lipsește, unul dintre frați e un geniu, altul – homosexual, sora cea mică are probleme de atașament, mijlociul e sadic iar mezinul e negru…și nimeni nu știe de ce. Tot acest haos e parțial ținut sub control de sora cea mare, care are propriile probleme cu autocontrolul și promiscuitatea sexuală.

De ce merită un loc în topul meu: E o poveste incredibil de sinceră, unde orice millenial poate găsi o latură în care să se regăsească. Sunt cu serialul la zi și încă nu știu dacă e dramă sau comedie. Personajele evoluează în direcția previzibilă, dar fără să plictisească, iar povestea per ansamblu are exact doza de neprevăzut pe care o are și viața – cât să nu fie SF, dar tot să te facă să te-ntrebi: asta de unde plm a mai apărut?

Citatul meu preferat: Nu pot să mă hotărăsc între Răspunsul la această întrebare, ca și la majoritatea întrebărilor, este du-te-n pula mea! și Dacă Dumnezeu n-ar fi vrut să ne băgăm chestii în cur, ar fi făcut rectul cu reflex de înec. 

1. Sons of Anarchy

Despre ce e: Contrar așteptărilor tuturor celor care cred că SoA e cu și despre niște motocicliști, ei bine, aflați că ăsta e doar unul dintre detalii. Sons e despre un om care încearcă să-și găsească calea, influențat de scrierile tatălui său mort, dar întotdeauna tras înapoi de un motor malefic, alimentat de intrigi, crime și jocuri de putere. E despre o femeie care luptă să-și salveze familia și cariera, însă se vede înghițită de o prăpastie săpată de cei care pretind că o ajută. Sons of Anarchy e despre disperare, căutari, durere, viață, dar mai ales moarte. E despre apartenența la o familie căreia îi datorezi totul, dar care în loc să te înalțe, te scufundă. Te trădează. Te sfâșie.

Puteau să fie ăia, în loc de motocicliști, nu știu, partid politic. Clan sicilian. Povestea era aceeași.

De ce merită un loc în topul meu: Recunosc, sunt o masochistă a cinematografiei. Oricât de mult mi-ar plăcea ceva, dacă nu mă și doare puțin, măcar puțin, e degeaba. Ei bine, SoA e un serial care doare. Tare. De asemenea, e cred că singurul serial în care nu există episoade de umplutură, tras de timp, personaje băgate acolo doar de dragul de a fi. E evident că povestea a fost gândită ca un întreg de la început și că fiecare lucru se întâmplă cu rostul lui. Și finalul…O, Doamne, cum e finalul…

Citatul meu preferat: Dacă cineva îmi greșea, dinăuntrul sau din afara clubului, trebuia să compenseze cu bani sau sânge. Nu exista întoarcerea celuilalt obraz. Iar când relațiile devin doar o balanță cu profit și pierdere, nu mai ai prieteni, nu mai ai oameni dragi, ai doar plusuri și minusuri. Ești absolut singur.

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *