Viermi

Acum vreo câțiva ani, mă tot freca un antipatic la melodie pe facebook. Pe vremea aia nu eram atât de obișnuită cu astfel de indivizi și nu apucaseră să-mi crească două straturi de solzi acoperiți cu extract de cucută pe tot corpul, așa că am ales să-l ignor, poate-poate dispare. De asemenea, pe vremea aia aveam mai mult timp liber, așa că am avut inspirația să mă uit pe profilul lui să-i văd mecla, just in case.

Predictibil, după ce am început să-l ignor, am devenit brusc curva Iadului, al șaselea braț al Satanei, o zdreanță nenorocită și penală care nu merită decât durere și suferință si flegme pe acest Pământ. Mă rog, i-am zis și eu omului de morți, răniți și pensionați pe caz de boală, l-am blocat și aia a fost. La puțin timp după, soarta face ca omul să se nimerească prin aceeași crâșmă prin care mi-o ardeam eu, și să avem și ceva amic comun.

Și ăla, dragii mei, a fost unul dintre momentele în care mi-am dat eu seama că rasa umană e una dintre cele mai jegoase rase din câte fac umbră pe acest guguloi.

Pentru că omul, în loc să mă ignore, așa cum ar fi făcut oricine cu un strop de demnitate, sau să mă înjure, ca o ființă cu măcar juma’ de coi, a ales să vină la mine rânjind din toată gingia. Salut, Ivanna, ce mai faci? Cred că mă mai ții minte de pe net, eu sunt Gigel. Gigele, zic, dacă nu mă lasă pe mine memoria, acum vreo câteva săptămâni eram ultima scursură hidoasă de om, acuma ce facem? Eee, hai mă, nu știi de glumă? 

Bă boss, nu, uite că de glumă d-asta nu știu. Așa că marș în paștele mă-tii din fața ochilor mei. Acum.

Cred că pe puține tipologii umane pot să am mai multă ură decât pe alde ăștia care au coloană vertebrală doar ca să-i țină să nu-și dea singuri limbi în cur. Eu dacă ți-am zis că ești un căcat de om, apăi așa rămâne până la rectificări viitoare. Nu ne mai hlizim pe interneți, nu ne facem că am uitat, nu există c-a trecut un an sau 15 și s-a prescris. Dacă ne-am urat virtual să sugem pula, maxim trecem unul pe lângă altul fără să ne luăm la bătaie în viața reală. Nu ne batem pe umăr și nu ne împrumutăm rețete de prăjituri. În registrul meu, căcat ești, căcat înțepenești.

Și d-asta e lumea asta un loc nasol. Fix d-asta. Din cauza labagiilor ăstora care n-au niciun stres să lingă unde au scuipat, și iar să scuipe, și iar să lingă. Îți zic din tastatură că ești o zdreanță, dar când te văd parcă mi-e târșă să mi-o asum, așa că mă dau bine pe lângă tine și sper că n-ai reținut cum arăt. Te mănânc de cur prin tot cartierul, dar în față îți zic ce făptură specială și minunată ești. Ne bălăcărim de un an de zile, dar când brusc ai tu ceva ce vreau și eu și merită să mă dau bine pe lângă tine, n-am nicio jenă să vin să-ți spun că ai înțeles greșit. Că ne-a băgat altcineva strâmbe. N-am fost io, domnule polițist.

Serios, extrapolați chestiile astea de mai sus în ce domeniu și la ce scară vreți voi. Politic. Militar. Cultural. La voi la muncă. La un momentdat, cineva a mâncat un căcat pe care n-a fost în stare să și-l asume și de acolo s-a futut tot.

Am zis că am mai multă ură pe alte tipologii umane. Am greșit. Slinoșenia morală mă dezgustă mai mult decât orice pe lume, de la limacși la Olivia Steer.

Sursa foto

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *