Am făcut videochat, ca să ne lămurim dracului o dată și cu subiectul ăsta

N-ai cum să fii femeie pe social media și să nu-ți fi apărut măcar o dată în viață un spot la un studio de videochat. Poate ai fost abordată prin mesaj privat de un reprezentant care îți spunea că te potrivești profilului căutat sau poate chiar ai o prietenă care face asta și te-a tentat și pe tine. Cert e că, de câțiva ani încoace, piața videochatului din România a trecut de la tabu și obscur la comercial și glamour. Studiourile apar ca ciupercile după ploaie cu oferte care mai de care mai abracadabrante – ți se promit mașini de lux, vile cu piscină și vacanțe pe Coasta de Azur. În același timp, opinia publică sufocată de pudoare și de frica lui Dumnezeu aruncă cu noroi în prostituatele virtuale. Fete duse la solar flutură nonșalant cheile Mercedesului câștigat din muncă cinstită, studentele studioase se simt mai presus de asta și se bat pe umăr în cerc prin comentarii, bucuroase că au ales o carieră onorabilă, dar întrebându-se în același timp într-un colț de minte oare cum ar fi dacă. Mătușile de la țară își scuipă în sân, bărbații concluzionează că toate sunt niște curve pe interes și își mai desfac o bere. Singurele „mărturii” legate de subiect sunt, evident, materiale plătite.

Toată lumea se întreabă la unison: până la urmă, care mama dracului e secretul femeilor independente și pline de bani?!

Ei bine, eu, fiindcă sunt o dementă absolută căreia sincer n-ar putea să-i pese mai puțin de părerea voastră, m-am hotărât să încerc asta pe pielea mea (și la propriu, și la figurat, hăhă) și să vă povestesc și vouă cum a fost. Timp de câteva săptămâni, am trecut prin două studiouri, patru site-uri foarte cunoscute, videochat adult și non-adult și am încercat să fac asta și de la mine de acasă. La final, am vorbit cu o prietenă care face asta de ani de zile și care a fost de acord să-mi răspundă la câteva întrebări, ca să avem o imagine completă asupra subiectului. Din motive ușor deductibile, nu o să dau numele studiourilor și nici pe cel al prietenei mele. Totuși, aveți cuvântul meu că absolut tot ce urmează să relatez e 100% real și că acest articol nu face parte din nicio campanie de marketing.

STUDIOUL 1 – NIMIC NU E CEEA CE PARE

Etapa premergătoare: în primul rând m-am programat telefonic la un interviu. Am dat interviul cu directorul firmei, care mi-a explicat exact, timp de o oră, cum funcționează această minune modernă numită videochat. Prima chestie importantă pe care ar trebui s-o știți este că majoritatea site-urilor păstrează 70% din încasările fiecărui model. Cei 30% rămași se împart între frățește între studio și model, așadar după ce tragi linia îți dai seama că tu de fapt iei 15% din ce produci. Toate reclamele care îți promit comisioane de 50-60-80% se referă la comisioanele din procentul de 30% rămas după ce i se dă Cezarului ce-i al Cezarului. Mmmmooook…

Alt lucru foarte important pe care l-am aflat este că confidențialitatea promisă de toate studiourile se referă doar la păstrarea în secret a datelor cu caracter personal. Mai departe de atât, nimeni nu-ți poate garanta că nu vei fi înregistrată de către membri și postată pe diferite site-uri publice, unde te pot vedea la liber părinții, colegii și profesorii din școala generală. Șansele sunt mici, dar ceasul rău merită luat întotdeauna în considerare.

Programul ales este, iarăși, foarte important. Am fost informată că e crucial să îmi aleg una dintre cele trei ture disponibile (de dimineață, de după-amiază sau de noapte) și să mă țin de ea cu sfințenie, ca să-mi pot fideliza membrii ce sunt, la rândul lor, condiționați de muncă sau de familii și intră mereu la aceleași ore. Deci și partea cu program flexibil din anunțurile de angajare cam pică…

Mi s-a explicat în linii mari cum ar trebui să mă îmbrac – ținută casual, sexy-dar-nu-vulgară, niște blugi și un maieu sunt perfecte. De asemenea, mi s-a recomandat să am la mine câteva feluri diferite de lenjerie, ciorapi cu bandă, plus alte câteva ținute de schimb la alegere, în caz că cere membrul.

La Studioul 1 mi s-a spus că se vorbește, nu se tastează, deci slavă Domnului că știu engleză bine, că trebuie să-mi păstrez o atitudine prietenoasă, să salut fiecare membru care-mi intră în cameră, să zâmbesc, că rămâne la latitudinea mea cât de departe vreau să merg și ei nu mă obligă la nimic, dar să fiu conștientă de faptul că cu cât merg mai departe, cu atât o să câștig mai mult. Practic, treaba mea era să fiu simpatică cu oamenii în free chat ca să-i conving să intre cu mine în privat, unde sunt taxați în jur de 2-3 dolari pe minut. Și deci așa se fac banii în videochat. Bun.

După ce am bătut palma, mi s-a creat un cont pe care l-am completat împreună cu trainerul, mi-am ales un nickname, am stabilit că încep a doua zi și aia a fost.

Cu ce site-uri am lucrat: principalul a fost Streamate.

Ce se face, concret: am ajuns cu un sfert de oră înainte de începerea turei, mi-am făcut câteva fotografii cu webcamul, ca să poată fi folosite pe profilul meu (Studioul 1 nu oferea șendință foto decât după un anumit timp de colaborare), trainerul mi-a explicat cum aprind toate chestiile și cum mă loghez pe site-uri și mi-a urat mult noroc. După ce m-am holbat timp de câteva minute la o fereastră de chat albă și goală, au început să apară membrii. Discuțiile din free sunt, în general, normale – ce faci, câți ani ai, de unde ești, cu ce te ocupi, blablabla până se ajunge la problema cu adevărat spinoasă: ce faci în privat? Dracu’ să mă ia, nu știu, ce se face în privat?! Păi, îți explică membrul, eu aș vrea să te dezbraci și să te masturbezi pentru mine. Sau am foot fetish și vreau să-ți văd picioarele. Sau vreau să mimăm un act sexual complet, în care eu vin și te iau și te-ntorc și te-nvârt și tu trebuie să te comporți ca și cum aș fi acolo. Sau vreau să te uiți la mine cum mă masturbez (există și opțiunea de a vedea membrul, dacă și doar dacă vreți amândoi). Sau vreau să facem un joc pe roluri, în care eu sunt profesorul și tu ești studenta și nu-ți dau notă mare la test dacă nu-mi faci un dans în poală. Variantele (bănuiesc că) sunt infinite.

Într-adevăr, deși știam că trainerul stă cu ochii pe mine, nu mi-a spus nimeni să fac sau să nu fac un anumit lucru. Însă, cu cât refuzi mai multe lucruri, cu atât ai mai puține intrări în privat și, deci, mai puține încasări. În timpul petrecut la Studioul 1 mi s-a întâmplat de două ori ca cineva să vrea să intre în privat doar ca să vorbească cu mine. În rest, oamenii de acolo vor să le fie împlinite fanteziile sexuale și punct.

Cât am stat la Studioul 1: 14 zile.

Câți bani am câștigat: în jur de 3-400$.

La ce concluzie am ajuns: fiind prima mea experiență de genul, am constatat că în mediul ăsta deviza principală este spune adevărul doar pe jumătateDa, ți se dă comision de 50%, daaaar doar din procentul de 30% rămas după ce își ia site-ul partea lui. Da, garantăm confidențialitate, daaaar doar asupra datelor din buletin, fața ta poate să apară peste tot și noi nu prea putem controla asta. Da, poți să nu faci nimic sexual, daaaar asta o să se reflecte asupra încasărilor tale, pentru că ăsta este un domeniu predominant sexual. Da, vei avea câștiguri foarte bune, daaaar doar dacă lucrezi opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână, exact între aceleași ore și ai răbdare niște luni bune.

Mă enervează îngrozitor jumătățile de măsură și, în plus, oricât de bine m-aș împăca eu cu nuditatea expusă, aleg să trag linie aici. Mai pe românește, e treaba mea cum mă comport într-un cadru intim, nu vreau să vadă FuckBoi89 asta, nu suport să fiu luată ca de la taraba cu femei, nu, nu și nu.

Însă de dragul acestui articol, pe care mi-am promis că o să-l duc până la capăt, pentru că e până acum cea mai mare provocare pe care mi-am propus-o, m-am hotărât să-mi continui cercetarea.

STUDIOUL 2 – „O SĂ CÂȘTIGI 2000$ ÎN PRIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNI”

Etapa premergătoare: m-am programat la interviu tot telefonic și m-am dus acolo cu lecțiile învățate. Sau, cel puțin, asta credeam eu. La studioul ăsta am ajuns printr-o amică și l-am ales special pentru că părea foarte diferit de primul. Dacă la Studioul 1 se încuraja o abordare relaxată și prietenoasă, iar camerele arătau normal, aici am dat peste Raiul Pițiponcelii și-Al Unghiilor cu Gel, pus în camere de hotel de lux, cu așternuturi de plastic. Mi s-a spus de la început că trebuie să mă îmbrac în rochie și să port pantofi cu toc, iar dacă n-am astfel de ținute le pot achiziționa de la magazinul lor (!) și le pot plăti în rate după ce încep să fac ceva bani. De asemenea, urma să fiu machiată și aranjată gratuit înainte de fiecare tură de stiliștii lor și puteam să-mi pun unghii sau gene sau să mă vopsesc moca tot la ei. Thanks, but no thanks.

Comisioanele și programul erau la fel ca la Studioul 1, însă aici am făcut cunoștință și cu sistemul de penalizări. Nu aveam voie să întârzii la tură, să lipsesc de la tură, să depășesc pauzele, să vorbesc urât cu membrii, să stau pe telefon cu webcamul deschis, să mă loghez cu o ținută necorespunzătoare – altfel mi se scădeau din bani.

Când am întrebat de bonusul de angajare de 200$ promis pe site, mi s-a spus că se oferă o ședință foto profesională înainte de începerea colaborării și că de fapt ăla e bonusul. Ahahahahahaha.

Când am întrebat managerul cam la câți bani aș putea să mă aștept, mi-a spus că la cum arăt și la câte limbi străine vorbesc, probabil în jur de 2000$ după primele două săptămâni. Ok, hai să vedem.

La Studioul 2 se tasta în loc să se vorbească și, de cele mai multe ori, tasta trainerul în locul modelului. Adică tu te prefăceai pur și simplu că scrii și, de fapt, scria o domnișoară aflată în altă cameră, mult mai experimentată decât tine și care știa exact ce să le spună oamenilor ca să-i facă să marcheze banul. De asemenea, tastând chiar și în privat, puteai cu ușurință să mai tragi de timp și să câștigi mai mult. Gen cam cum fac taximetriștii când se prefac că au greșit drumul, când ei de fapt te ocolesc.

Deci aici treaba mea era mult mai simplă: să arăt bine, să n-am o problemă cu dezbrăcatul și…ummm… cam atât. Bun.

Am bătut palma, mi s-a creat un cont, m-am programat la ședința, pentru care am fost aranjată gratuit și chiar îmbrăcată în hainele oferite de ei! Au ieșit niște poze de femeie fatală, acoperită din cap până-n picioare de gablonțuri bijuterii, întinsă pe un divan căptușit cu pluș albastru și margini aurite. Aplauze, vă rog!

Am primit un telefon după câteva zile, când au fost gata pozele, și am stabilit că încep imediat.

Cu ce site-uri am lucrat: principalele au fost LiveJasmin și ImLive.

Ce se face, concret: în prima zi am fost însoțită în cameră de trainer care mi-a explicat exact strategia de operare a studioului, mi-a organizat site-urile pe desktop și mi-a arătat cum să mă comport. La Studioul 2 nu prea era permis să te relaxezi în free chat, așa că trebuia să stai în picioare și să faci teasing. Teasingul ăsta e un fel de mișcat stânga-dreapta din fund în timp ce te freci cu mâinile pe corp, ca să arăți sexy. (Nu știu ce să zic, mie mi se pare că arăt foarte sexy când stau într-o rână pe canapea, cu cutia de pizza pe burtă, dar bănuiesc că e chestiune de gusturi). După ce m-a lămurit, trainerul a plecat, urmând să-și ia poziția la calculatorul ei, de unde trebuia să tasteze în locul meu, iar eu m-am postat în picioare și am început să mă scălâmbăi cum am văzut eu la Beyonce.

Pentru că eram la ofertă (vai, Doamne, cum sună!), adică aveam un tarif redus în primele câteva ore, am avut ceva lume în cameră încă de la început. Trainerul îmi spunea în fiecare secundă ce să fac, când să mă aplec să pară că tastez și cum să mă mișc. La primul privat, am fost pusă față-n față cu Metoda Studioului 2, cunoscută și sub numele de trage de timp până nu mai poți și-apoi mai trage un pic.  A durat o veșnicie până când mi-am dat jos breteaua de la rochie, o eternitate până mi-am scos un pantof și o infinitate până mi l-am scos pe al doilea. Pare amuzant, dar încercați voi să faceți asta pe tocuri cui de 12. Mă plictisisem de înnebuneam, nu știu cum dracului de nu s-o fi plictisit ăla. Mă rog, ideea e că la genul ăsta de studio durează, frate, până îi arăți cuiva Floarea Universului, toată lumea pare obișnuită cu asta, deci bănuiesc că e mai potrivit pentru tipele mai timide.

Spre deosebire de Streamate, aici trebuie să pari mereu Marchiza de Pompadour – ideea e că cu cât mai scumpă arăți, cu atât mai mult sunt oamenii dispuși să plătească ca să te vadă în fundul gol. Nu e cazul meu, că mă dau dreadurile de gol. În același timp, atât pe LiveJasmin, cât și pe ImLive, le e permis chiar și membrilor neplătitori să discute cu modelele și asta e Iadul pe Pământ. Cam de câte ori crezi că poți să citești show bobs și show vegana fără să îți vină să îți dai singură găuri în cap cu burghiul?

Partea nasoală pentru cine vrea să facă asta pe bune e că, după ce îți expiră oferta, cam bate vântul. Mi s-a întâmplat să fac și doi dolari pe tură dar mă rog, dat fiind faptul că mă aflam acolo doar în scopuri jurnalistice, să zicem că nu m-a deranjat prea tare.

Aici mi s-a întâmplat o sigură dată să intre cineva în privat doar ca să vorbească cu mine deci da, pot să spun că și aici e totul despre sex.

Cât am stat la Studioul 2: deși am încercat să fac minimul de 14, de data asta mi-au ieșit doar 12 zile, că altfel turbam.

Câți bani am făcut: în jur de 300$. Mi-e greu să cred că dacă mai stăteam încă două zile, îi făceam și pe restul până la 2000$ 🙂

La ce concluzie am ajuns: Pe lângă faptul că mă prinsesem încă de la experiența cu Studioul 1 că videochatul nu e de mine, pot adăuga și faptul că genul ăsta de videochat nu e sub nicio formă de mine. Nu sunt o prințesică cu genuțe puse, sunt obișnuită să zic exact ce am de zis, când am de zis și nu tolerez să se facă militărie cu mine. Deci nu.

Cam pe aici mă pregăteam să declar cercetarea încheiată și să mă apuc de scris acest articol, însă mi-am dat seama că nu am acoperit o parte foarte importantă a acestui domeniu și, deci, nu pot să mă prezint în fața călăilor de pe Facebook cu temele făcute doar pe jumătate. Ori la bal, ori la webcam! Deși inițial voiam să încerc să reiau de acasă unul dintre site-urile pe care lucrasem deja, în urma unui research pe net am dat și de cealaltă parte a videochatului, și anume freemium. M-am hotărât la un site, m-am pregătit sufletește și m-am apucat de treabă.

VIDEOCHATUL DE ACASĂ – REVELAȚIA

Etapa premergătoare: am dat un interviu cu mine însămi, ca să mă asigur că pot să mai fac rahatul ăsta ÎNCĂ două săptămâni. Deși aveam nervii la pământ, m-am ambiționat și m-am apucat de treabă. În primă fază, am aflat că site-urile freemium se bazează în mare parte pe activitatea din freechat, unde modelele primesc tips de la membri pentru diferitele chestii pe care sunt dispuse să le facă. Chestii care pot varia – de la un pupic spre cameră, un dans, o tumbă, un banc, arătatul părților intime, până la activități sexuale gen masturbare timp de trei minute, introdus diferite lucruri în diferite locuri etc.

Uitându-mă pur și simplu pe site, lux de care n-am avut parte la studiourile despre care vorbeam, am apucat să iau puțin pulsul acțiunii și mi-am dat seama că 90% dintre modele făceau chestia asta de la ele de acasă. Deci nici vorbă de camere trase la indigo, oameni care să tasteze în locul lor sau mișcări nefirești. Hm.

De asemenea, citind informațiile site-ului cu care m-am hotărât să lucrez, am văzut că acesta păstra doar 40% din încasări, restul de 60% revenindu-i modelului. Chiar și dacă ai împărți asta cu un studio, tot ai primi dublu față de celelalte site-uri.

Aici, treaba mea părea să fie să distrez oamenii, să inventez metode prin care să le captez atenția, să joc jocuri, să fiu prietenoasă și creativă. Perfect.

Am folosit câteva poze din ședințele mele foto personale, m-am pus cu spatele la un perete, am luat laptopul în brațe și cam aia a fost.

Cu ce site am lucrat: MyFreeCams

Ce se face, concret: o să încep prin a spune că, din punctul meu de vedere, cu toată experiența mea limitată în domeniu, site-ul ăsta e bijuteria videochatului. În primul rând, nu e un site de porn. Poate fi folosit ca unul, într-adevăr, lucru care se vede cam la jumătate dintre modele, care aleg să meargă pe varianta clasică de cumshow, însă la cealaltă jumătate lucrurile stau complet diferit. Am văzut fete care făceau bodypainting, cosplay, care jucau shot roulette, care organizau tombole, care jucau jocuri pe calculator. Fete care reușiseră să-și construiască în jur o comunitate alături de care se distrau și făceau o grămadă de bani din asta.

Eu am început pur și simplu prin stat și vorbit cu oamenii care-mi intrau în cameră, apoi, pentru că m-a prins super mult, mi-am făcut un joc de cărți care se juca pe tips și am făcut chiar și câteva sesiuni de DJing nud. Pentru că timpul nu mi-a permis, mi-am luat rămas bun de la prietenii mei virtuali, însă mi-am păstrat contul și, deși nu credeam că o să zic asta vreodată, probabil o să revin la un moment dat pe site, doar așa, de fun. Sincer, dacă nu s-ar pune problema siguranței personale, chiar mi-aș face un cont pe site-ul ăla cu numele meu real, l-aș atașa tuturor celorlalte profiluri de social media și v-aș invita pe toți să mă urmăriți cum joc mima sau cum beau shoturi fără mâini. Atât de tare e!

Cât timp am făcut asta de acasă: trei săptămâni. Din păcate.

Câți bani am făcut: în jur de 800$.

La ce concluzie am ajuns: sunt sigură că site-ul ăsta e o excepție și clar nu e pentru oricine. Am înțeles că, ca să te poți menține pe el, trebuie să ai o personalitate deosebită, să vorbești engleză foarte bine și să ai timp și răbdare să investești în crearea și consolidarea comunității tale. Deși aici partea sexuală pică aproape pe ultimul loc, cred că e mai greu să lucrezi aici decât pe un site premium clasic, ca cele despre care am vorbit mai sus. În orice caz, eu sunt bucuroasă că am descoperit locul ăsta, pentru că altfel aș fi rămas cu o imagine foarte tristă a videochatului și, iată, nu e chiar așa.

 

CONCLUZII GENERALE

Una peste alta, mă bucur sincer că am făcut acest experiment, chiar dacă a fost pe timpul și pe nervii mei. În primul rând, pentru că vizează un domeniu atât de mediatizat și controversat, încât muream de curiozitate dacă n-o făceam și eu o dată-n viață, să văd cum e. În al doilea rând, pentru că, asumându-mi acest fapt, am ocazia să lămuresc cât de cât oamenii legat de cum stau lucrurile de fapt.

Aș face treaba asta pe bune? Nu. În afară de MyFreeCams, site-ul pe care l-am încercat de acasă și care e, de fapt, un fel de Twitch unde ai voie să te și dezbraci, celelalte site-uri (cele mai populare din lume, de altfel) sunt exact ce par a fi: niște locuri unde oamenii care nu au cum să-și îndeplinească fanteziile sexuale din varii motive vin și caută servicii pe placul lor. Nu condamn, nu judec, consider că sex work-ul este necesar și că poate fi chiar plăcut pentru cei care sunt făcuți pentru el, am un mare respect pentru lucrătorii sexuali, mai ales că m-am și pus în locul lor timp de câteva săptămâni – dar! Din punctul meu de vedere, videochatul clasic, adult, este prostituție virtuală. Nu că ăsta ar fi un lucru rău, dar așa este și nu văd de ce ar trebui să ne ascundem după deget și să evităm să le spunem lucrurilor pe nume. La fel ca în viața reală, lucrurile se negociază în termeni de oral, anal, normal. Faci, nu faci. Sigur, la fel ca în viața reală, poți da de un membru/client care să te plătească doar ca să îi asculți problemele, dar asta nu înseamnă că brusc te-ai transformat din prostituată în psiholog. Înseamnă că ai dat de o excepție și atât.

Spre deosebire de viața reală, însă, în videochat nu se atinge nimeni de tine, ești la adăpostul propriei tale camere de lucru, protejată de nickname și orice interacțiune nedorită se retează cu un simplu block. Dar cât timp oferi servicii sexuale contra cost, fie ele și virtuale, este exact aceeași meserie. Care nu este de condamnat și nu ar trebui să fie o rușine!

Dar vai, Ivanna, oricine poate să facă treaba aia… Dar vai, și la casă la supermarket poate să lucreze absolut oricine și nu văd pe nimeni să judece casierii!

Dar vai, trebuie să te folosești de creier ca să reușești în viață, nu de alte părți ale corpului. Dar vai, și sportivii lucrează cu corpul, și fotomodelele, și minerii, și din nou, nu văd pe nimeni să-i pună la zid!

Deci bun. Am făcut-o și pe asta, pot să mor împăcată! Ne vedem mâine, cu partea a doua a acestui experiment, și anume interviul cu prietena mea videochatistă de șase ani, ca să putem avea o imagine 100% completă asupra acestui fenomen. În încheiere, pentru că deja simt cum începeți să dați cu piatra, vă las cu o zicală din domeniu legată de hateri, care pe mine m-a amuzat copios: cu o mână și-o freacă și cu ailaltă arată cu degetul. 

Nu fiți oamenii care arată cu degetul! Folosiți-vă o singură mână 🙂

 

Sursa foto 

Sursa foto

Sursa foto 

Comments

comments

1 comentarii

  • foarte tare articolul, abia il astept pe urmatorul!

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *