Interviu cu o videochatistă reală și neplătită

Pe Chris o cunosc de câțiva ani, de la un curs de pictură, unde ea era lectorul. Știu că nu știați asta despre mine, dar da, îmi place să mai mâzgălesc din când în când. Ne-am împrietenit fiindcă se preda pictura în baiț, iar eu tocmai ce treceam printr-o despărțire nasoală, așa că am făcut un copac întunecat care plângea, înconjurat de versuri de la WASP. Ne-am lipit din prima, am rezonat perfect de la început și, deși ne vedem rar, Chris e genul ăla de prietenă cu care reiei discuția de unde ai lăsat-o, chiar dacă au trecut luni bune de la ultima întâlnire.

Dacă o vezi pe stradă, îmbrăcată mereu într-o pereche de blugi negri, cu talie înaltă, și veșnic nemachiată, ai putea bănui despre ea orice, mai puțin că face videochat. Chiar și eu, când mi-a mărturisit asta, am avut un mic șoc – pur și simplu nu mi-o puteam imagina în cadrul a ceea ce-mi imaginam eu pe vremea aia că e videochatul. De fapt, ea e cea care mi-a lămurit neclaritățile legate de acest domeniu și m-a încurajat să încerc, ca să nu mor proastă, fiindcă știa că multe dintre lucrurile care se spun despre asta sunt false. Fiindcă am încredere în ea, am făcut-o până la urmă, așa cum puteți citi și în materialul de aici. Îi mulțumesc pentru asta și îi mulțumesc că a acceptat să-mi acorde și acest interviu.

Fără alte introduceri, doamnelor și domnilor, prietena mea Chris:

Ivanna: Salutare, babe! Începe, te rog, prin a ne spune câteva lucruri despre tine.

Chris: Hello, hello! Numele meu e Chris și e ok să-l folosești chiar pe ăsta, fără alte pseudonime. Bănuiesc că ai suficiente prietene pe care le cheamă Cristina ca să-mi fac vreun stres că o să mă recunoască cineva. Plus că nu vreau să știu cum m-ai boteza în articol :)) Am 28 de ani, am absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității Naționale de Arte, am o firmă prin care organizez diferite ateliere de pictură, un motan și un iubit la fel de răsfățați amândoi și fac videochat de șase ani.

Ivanna: Zi-mi de ce te-ai apucat să faci videochat.

Chris: Băi, m-am apucat de curiozitate. Plus că deh, absolventă de Arte, fără un ban în buzunar, părinți săraci, am zis că merită să încerc. În cel mai rău caz, putea să nu-mi placă, să mă opresc și să mă angajez la McDonalds :))

Ivanna: Și deci ți-a plăcut.

Chris: A fost un mix între adrenalina aia că fac un lucru interzis, plus faptul că nu-mi explorasem încă în totalitate sexualitatea și chestia asta a venit ca un test pentru mine. Să văd ce-mi place, ce nu-mi place, cum mă simt când fac anumite lucruri pe care îți dai seama că n-aveam cu cine să le încerc în viața reală. Mă rog, cel puțin nu pe toate, hehe. Eram și super tânără și îți dai seama, duceam o viață dublă, mă simțeam ca în filmele cu spioni :))

Ivanna: Să înțeleg că ai tăi habar nu au că tu faci asta.

Chris: Nu și nici nu vreau să afle vreodată. Ei sunt mai conservatori, le-aș frânge inima și nu vreau. Mama poate ar înțelege la limită, dar tata m-ar renega.

Ivanna: Și cum le explici de unde ai bani?

Chris: Ei știu că lucrez ca Graphic Designer la o firmă de publicitate. Știu că e un job bine plătit, așa că n-am de ce să îmi fac griji. Când mai trec pe la mine e mai greu, pentru că trebuie să îmi ascund toate echipamentele, luminile, webcamul, decorurile, ca să nu se prindă, pentru că de ceva ani fac de acasă.

Ivanna: Păi și uite, de ce n-ai încercat să te faci pe bune Graphic Designer? Sau altceva. Nu te-ar fi scutit asta de multe bătăi de cap?

Chris: Frate, eu sunt pictoriță. Știu că artiștii astăzi sunt nevoiți să facă o grămadă de chestii adiacente meseriei lor ca să supraviețuiască, dar uite că eu n-am vrut. Vreau să pictez și să predau pictură. Iar dacă trebuie să fac videochat ca să-mi pot permite să mă întrețin și să fac ce-mi place, so be it.

Ivanna: Știu că mi-ai zis că ai început lucrul de la un studio. Cum te-ai hotărât să începi să lucrezi de acasă?

Chris: Inițial, când m-am apucat eu de treaba asta, erau destul de puține studiouri, încă nu explodase piața ca acum și nici măcar nu se prea auzise de lucrul de acasă, decât așa, vag. M-am dus și eu la un studio pe nimerite și aia a fost. Pe urmă m-am prins cum merg lucrurile și mi-am dat seama că n-am de ce să îmi împart câștigurile cu unii care doar îmi dau o cameră și o conexiune la internet, pe care le aveam bine-mersi și la mine acasă. Plus că, știi care e faza? Când făceam și eu bani mai ok, începeau cu penalizările din motive inventate, ca să-și tragă tot ei mai mulți bani. Și acum nu vreau să fiu aiurea sau ceva, dar ai văzut și tu ce gen de persoane sunt prin studiourile românești. Mă refer și la modele, și la staff. Prefer să stau încuiată în casă toată ziua decât să fiu înconjurată de mame singure de 18 ani care-și planifică următoarea ieșire în brigadă La Lăutari.

Ivanna: Adică mediul de lucru îți afecta performanțele?

Chris: Performanțele, dispoziția, tot-tot-tot. Mai ales în studiourile glamour, ca Studioul 2 de care ai povestit tu, unde contează doar cum arăți, pentru că personalitatea ți-o fabrică trainerița din taste, e full de pițipoance idioate care vorbesc până și româna stricat, d-apăi engleza, pe care unele n-o vorbesc deloc. Imaginează-ți că ele nu înțeleg nimic din ce se petrece acolo și din ce scrie femeia aia în locul lor, știu doar să își arunce chiloții.

Ivanna: Păi și nu ăsta e lucrul cel mai important? Să-ți arunci chiloții? Că eu asta am văzut…

Chris: Tu ai stat câte două săptămâni pe un site și da, la început așa e. Dup-aia membrii se filtrează, îți găsești câțiva care se atașează de tine, eventual și tu de ei, și începeți un soi de relație. În care, ca în orice relație, ți-o și tragi, dar mai și mănânci, bei, vorbești, te uiți la un film. Virtual, desigur, dar înțelegi ideea.

Ivanna: Gen tu vrei să-mi spui mie că ai stat și te-ai uitat la film în privat cu un membru?

Chris: Da, boss. Era un tip pe care-l știam de mult, am plănuit chestia asta împreună, mi-am adus popcorn, m-am îmbrăcat în pijamale, am descărcat filmul la care stabiliserăm că ne uităm, el a făcut la fel (sau cel puțin asta bănuiesc, nu știu sigur, că nu-l vedeam pe tip), a intrat în privat și i-am dat drumul. Ne-am uitat la același film în același timp și comentam fazele pe chat, a fost super amuzant :))

Ivanna: Băi, stai așa, că eu am scris ieri despre cum e totul numai despre sex în domeniul ăsta și tu acum vii să-mi zici că nu-i așa? Ce dracu, am fost și eu acolo și tot ce am văzut a fost show pussy…

Chris: Dude, ușurel, să ne înțelegem. Nu zic că n-ai dreptate și că videochatul e un fel de mănăstire unde stăm toți ca sfinții și ne uităm inocent la filme. Zic numai că dacă ai răbdare și reziști pe baricade, dai și de oameni ok care nu vor numai futai. Da, sunt rari, durează până găsești unul ok cu care să te și potrivești, dar există, crede-mă. Și până la urmă ăsta e scopul, să îți strângi cât mai mulți de-ăștia pe lângă tine, care să te țină în privat cât mai mult. Așa se fac banii, draga mea, nu cu 200 de privaturi a câte două minute fiecare în care îți bagi vibratoare în fund.

Ivanna: Și dacă nu găsești nici măcar un de-ăsta?

Chris: Dacă ai răbdare, găsești, e imposibil să nu. Nasol e că trebuie să suporți o toooonă de dubioși care-ți cer toate rahaturile pământului până să ajungi să te stabilizezi la câțiva membri fideli, cu bani.

Ivanna: Ai făcut și chestii pe care nu te-ai simțit ok să le faci?

Chris: Pfff. O grămadă. Aș minți să zic că nu. A fost alegerea mea, dar am avut o perioadă în care aveam mare nevoie de bani și am zis că aia e, dacă tot m-am apucat de asta, n-o să renunț acum.

Ivanna: Zi-mi una.

Chris: Băi, uite, eu nu suport jucăriile sexuale. Mi se par oribile toate și am zis de la început că n-o să-mi iau, că una e când îți faci tu singură de cap și alta e când ai ditamai vibratorul pe-acolo. Și asta e, am nimerit o perioadă în care dădeam numai de din ăștia care cereau, așa că mi-am luat până la urmă. A fost groaznic.

Ivanna: E vreo chestie pe care n-ai vrut să o faci în ruptul capului?

Chris: Da. Anal. Nu e pentru mine și oricât de mulți bani mi s-au propus pentru asta, am zis pas.

Ivanna: Care e cel mai dubios lucru care ți s-a cerut vreodată?

Chris: Vaaaai, haha, eram sigură că o să mă întrebi asta. Sunt o grămadă. Stai să mă gândesc. Era un tip la un moment dat care îmi cerea să îmi pun felii de cașcaval pe mine și să pozez ca la un fashion shoot.

Ivanna: Ahahahaha, Doamneeee, nuuu creeed :))

Chris: Oooo, da. Îți mai zic una? M-a întrebat unul o dată dacă știu ce e ăla Spunk Art. Băi, și nu știam. Mă simțeam și prost, naibii, absolventă de Arte și să nu știu?! Și mi-a explicat omul. El trebuia să ejaculeze pe o farfurie închisă la culoare și eu trebuia să îi spun cu ce mi se pare că seamănă desenul. Am rămas mască :)) Bine, dubioși de-a dreptul sunt ăia care vor să te uiți la ei și să le spui în ce mod să-și mănânce propriul rahat, dar nu cred că vrei să vorbim despre asta :))

Ivanna: Da, mai bine să nu, că nu vreau să-mi fugă toți cititorii.

Chris: Sunt puțini ăștia oricum, majoritatea vor masturbare clasică, eventual foot fetish, BDSM, dirty talk… Cam asta e.

Ivanna: Câți bani câștigai la studio? Dar acum?

Chris: La studio, după vreun an de lucru, făceam cam 2-3000$ pe lună, partea mea. Deci 4-6000$ în total. Acum, mai ales că a mai trecut ceva timp și nici nu mai împart încasările cu nimeni, fac mult mai mult de atât 🙂

Ivanna: Iubitul tău e ok cu jobul tău?

Chris: Nu mai era iubitul meu dacă nu era. Ne-am cunoscut la vreo doi ani după ce am început să fac videochat, i-am spus direct, de la prima întâlnire, cu ce mă ocup. Voiam să văd ce reacție are. A zis doar ok, pe un ton de parcă i-aș fi zis că sunt recepționeră la hotel.

Ivanna: Vrei să-mi zici că dacă el ți-ar spune să te lași, nu ai face-o?

Chris: Păi nu mi-ar spune să mă las, asta e faza. Pentru că știe că așa m-a cunoscut, n-a avut nicio problemă cu asta de la început și, oricum, chiar dacă suntem într-o relație e bine ca fiecare să-și ia deciziile profesionale pentru el.

Ivanna: Plănuiești să te „pensionezi” vreodată?

Chris: Cândva, o să fie necesar. Nu vreau să îndeplinesc fanteziile cu bunicuțe ale nimănui :)) Glumesc, n-am de gând să aștept chiar până atunci. Am un target, iar când o să mi-l ating o să mă las.

Ivanna: Regreți că te-ai apucat de asta?

Chris: Nu. Sau mă rog, uite, regret că nu pot fi 100% sinceră cu părinții mei, regret că multă lume m-ar judeca dacă ar afla ce fac, regret că până și față de prietenii iubitului meu trebuie să mă ascund, fiindcă știu că unii dintre ei n-ar înțelege și nu vreau să-l fac ținta miștourilor în gașcă. Dar jobul în sine, nu, nu-l regret.

Ivanna: Prietenii tăi știu ce faci?

Chris: Da. Absolut toți.

Ivanna: Zi-mi trei mituri legate de videochat, identificate de tine.

Chris: Primul, că te îmbogățești peste noapte. Nu zic că nu se poate întâmpla, dar e valabil la 1% dintre modele. Al doilea, că videochatistele sunt toate niște proaste, că altfel s-ar fi apucat de o meserie serioasă. Și da, știu că tot eu am zis mai devreme că studiourile sunt pline de țărănci, dar mai dai și de lume ok. Știu fete care fac asta și sunt ca mine, cu studii superioare, vorbitoare de minim două limbi străine, culte, educate. E o tâmpenie să arunci cu clasificări de genul doar pe baza unui job. Al treilea, că videochatul e calea directă spre centură. E ca faza aia, că dacă azi fumezi marijuana, mâine o să sugi pula în port pentru o doză de heroină.

Ivanna: Te-ai întâlnit vreodată în viața reală cu cineva cunoscut pe chat?

Chris: Nu, niciodată, și nici n-o s-o fac vreodată. Din motive de siguranță, apoi – munca e muncă, distracția e distracție!

Ivanna: Apropo de ce îmi ziceai legat de tipii cu care ajungi să ai un soi de relație virtuală, nu te simți aiurea față de ei? Că ei poate chiar au sentimente reale față de tine și tu le iei banii?

Chris: Sincer, nu mă simt nicicum. Sunt oameni adulți, știu în ce se bagă, știu că ăsta nu e find-your-soulmate.com. Sigur, mulți dintre ei au sindromul salvatorului, îmi propun să mă întrețină ca să nu mai fiu nevoită să fac asta, se cred în „Pretty Woman”. Întâi le explic că jobul ăsta a fost doar o alegere pentru mine, că nu sunt nevoită și nici obligată de cineva să-l păstrez, ci o fac pentru că vreau, iar dacă omul nu pricepe, pur și simplu renunț la el, oricâți bani ar avea.

Ivanna: I-ai recomanda cuiva să se apuce de videochat?

Chris: Băi, eu nu i-aș recomanda nimănui să se apuce de videochat cum nu i-aș recomanda nici să se angajeze în multinațională, nici să pună borduri, nici să facă balet pe gheață. E treaba fiecăruia ce face cu viața lui și nu cred că sunt eu în măsură să mă apuc să dau sfaturi. Ți-am zis ție să încerci pentru că m-ai tot întrebat de asta și am considerat că e mai bine să vezi singură cum e, că fiecare vede experiențele astea diferit.

Ivanna: Și? Ce zici de articolul meu de ieri?

Chris: Bine, eu știam deja poveștile de la tine, dar ca să facem un rezumat, în mare parte ai dreptate. Așa e cam cu toate studiourile, așa sunt membrii, așa e la început. Singura chestie la care aș avea ceva de obiectat e aia cu taraba de femei, aia mi-a atras atenția. Cred că te-ai implicat tu prea mult în toată faza asta, de-aia te-ai simțit așa. Dude, eu sunt mega detașată când fac asta. Mă dedublez, pur și simplu. Îmi dau seama că sunt singură acolo, că orice mi-ar zice oricine, nu poate să mă atingă, că doar joc un rol și atât. Rol de actriță porno, poftim :)) Dar tot rol e. Mă așteptam ca tu să înțelegi mai bine asta.

Ivanna: Păi așa m-am gândit și eu, că de aia am rezistat și alea câteva săptămâni, dar nu pot, frate, nu știu, tot aiurea mă simt.

Chris: Asta e, nu e pentru tine. Domeniul ăsta chiar nu e pentru oricine. Am văzut fete ieșind în lacrimi din camere pe la studio, că le vorbise nu știu ce membru nu știu cum. Dă-i, frate, dracului, noi să fim sănătoși! Dacă stai să pui la suflet toate căcaturile, nu mai ajungi nicăieri. Cum ai zis și tu, e ca în viață 🙂

Ivanna: Bine, eu mă refeream la altceva :))

Chriss: Știu, mă, știu. Extrapolam doar :)) Și apropo de aia: da, sunt de acord, videochatul e prostituție virtuală. Ok, sunt o prostituată virtuală. Hooray! :))

Ivanna: O ultimă întrebare. Consideri că videochatul e o modalitate ușoară de a face bani? Easy-money, cum se mai zice?

Chris: Hahahahaha. Pe asta trebuia s-o bag la mituri. Băi, ai fost acolo, ai văzut cum e să stai opt ore pe zi în fața unui ecran, asaltată de tot felul de oameni. E epuizant de-a dreptul. Și nu, nu obosești de la atâta îndesat sex toys prin toat găurile, cum ar zice lumea, ci de la interacțiuni, de la faptul că trebuie să menții mereu o mină veselă, de la munții de energie pe care trebuie să-i investești. Easy-money. Bună glumă.

Ivanna: Gata. Gagico, mulțumesc mult de tot pentru discuția asta și pentru că-mi dai voie s-o public! Cheers și spor la bani!

Chris: Cheers, mersi mult!

Sursa foto

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *