O listă de regrete

Dacă ar fi s-o iau de undeva, cred că cel mai mare regret al meu e că nu m-am făcut medic. Tatăl meu e medic, nu știu dacă pe filiera asta oi fi moștenit ideea, am petrecut, totuși, destul de puțin timp cu el. Când eram copil și vorbeam despre ce o să mă fac când o să fiu mare, mama îmi spunea sa nici nu mă gândesc la medicină – e mult de învățat, n-ai tu răbdare să tocești atât. Vorbele astea mi-au încolțit în cap ca-n Inception și acum nasc paradoxuri ca cel al vazei din Matrix – dacă nu mi s-ar fi spus că nu pot să tocesc, aș fi tocit, sau chiar nu pot și mi-aș fi pierdut vremea? Oare cum ar fi fost viața mea dacă aș fi ales să fac asta? N-o să știu niciodată. Dar regret.

Regret o relație lungă, poate cea mai lungă din viața mea, despre care știam că o să se termine încă de când am început-o. Știam, cu mintea mea de 18 ani, știam că n-o să rămân cu omul ăla, însă mă agățam de el ca înecatul de pai. De ce? Nu știu. De iubit îl iubeam, dar mi-era clar că suntem străini unul de altul, că ne despart și ani, și lumi, și țeluri în viață. Am lungit-o degeaba. Și-acum regret.

Regret că am cântărit prea mult niște decizii în loc să mă arunc în ele, ori din prejudecată, ori din ignoranță, ori din teamă. Regret că nu am început lucrul nud când mi s-a propus prima dată. Că nu mi-am făcut dreaduri de când mi-a venit prima dată ideea și am mai așteptat ani. Că am respins din start niște oportunități pentru că mi se părea că știu eu mai bine. Am învățat, între timp, că nu știi nimic mai bine până nu încerci. Însă acum regret.

Regret că am irosit timp și energie în niște oameni care nu meritau asta, în loc să mă ocup mai mult de mine. Regret că n-am învățat niciodată să cânt, și cât de mult mi-am dorit și îmi doresc… Îmi mai doresc să-mi cumpăr șevalet, să-mi termin tatuajele, să șterg absolut tot ce sunt și să iau primul avion spre nicăieri. Dar n-o fac. Și apoi regret.

Regret fiecare moment în care am supărat-o pe mama. Înțeleg de ce am făcut-o, am și greșit, am și avut dreptate, dar fiecare moment în care îmi amintesc privirea aia mă sfâșie.

Regret că n-am fost la concert la Rihanna, când am primit biletul cadou de ziua mea. Aveam treabă să-mi fut viața. Am primit o filmare cu telefonul cu Diamonds, de la celălalt bilet care s-a dus fără mine. Nici acum nu pot să ascult piesa aia.

Regret câțiva bărbați cu care n-a fost să fie. Cred că regret e mult spus. Poate a fost mai bine așa, poate chiar n-aveam ce să căutăm împreună, poate ne-am fi distrus reciproc. Dar tot regret.

Sunt câteva trenuri în viață pe care, dacă nu le iei, rămâi să te gândești apoi la ele. Și dacă le-ai fi luat, probabil te-ai fi gândit la celelalte.

Oare dacă mă făceam medic, regretam că nu m-am făcut actriță?

Oare dacă mă despărțeam de omul ăla la timp, m-ar fi dus viața în altă parte? Și dacă da, aș fi avut și-așa regrete?

Dacă mi-aș fi făcut dreaduri când am vrut, le-aș fi tăiat până acum?

Și dacă m-aș fi dus la Rihanna la concert, aș mai sta în același pat în care stau acum?

Sau oare…?

“Mi-e foame și mă dor ochii și spatele. Sper ca de data asta să fi atins fundul. Sper să nu mai fie nimic mai jos de-atât. Am îmbătrânit. Am obosit. 
Poate ai o satisfacție că-ți spun lucrurile astea. Dacă ai avea, aș înțelege. 
Mi-e dor să am un loc doar al meu. 
Am obosit să tot salvez poze în telefon ca să ți le trimit. Nu mai am memorie. Nu, nici la telefon. 
Dacă nu ne-am fi întâlnit în Polonia, poate am fi fost în Malta. 
Dacă nu ai fi fost în seara aia la Goblin, în Vamă, oare maică-mea ar mai fi murit?”
Fragmente din 2018

Dacă ți-a plăcut acest text, mă poți susține cu o sumă începând cu 5$ (20 lei) aici. Tot acolo se găsesc și galeriile mele foto nud, poți comanda articole despre orice, sesiuni Skype, DJ sets și multe altele. Mulțumesc!

Sursa foto
6+

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *