Zece întrebări despre nudul în teatru, cu Cristian Bajora

Probabil numele Cristian Bajora vă este destul de cunoscut în scrierile mele – este mentorul meu în arta actorului, omul care m-a pregătit să intru la facultate și omul care a regizat majoritatea pieselor de teatru în care am jucat. Inclusiv Scrisori către Rita, da, celebra și controversata piesă în care am jucat goală acoperită doar cu bodypainting. Sunt 12 ani de când ne cunoaștem și nu cred că Patreonul meu ar fi avut la fel de mult sens fără să includ în el și o colecție de nuduri cu mine făcute de el. 

1. Când a fost prima dată când ai introdus un nud în piesele tale și de ce?

Nu știu când a fost prima dată. Prima dată când a fost legal să fac asta. Am folosit nudul în fel și chip. Nu cred că trebuie să ai un motiv anume pentru a te folosi de goliciune. Este ceva natural și firesc. Poate fi o scenă de dragoste, poate fi o crimă, poate fi un statement. A fost o vreme când nudul era ceva șocant, dar probabil am depășit acel moment istoric.

2. Primești refuzuri din partea actrițelor cărora le propui să joace nud? De ce crezi că se întâmplă asta?

Da. Se întamplă des. Consider că un actor care refuză sau ezită să se folosească de unul dintre mijloacele de expresie de care dispune, în acest caz propriul trup, nu este un actor profesionist. Și atunci, normal, te gândești că, nefiind profesionist, oamenii ar putea avea o interpretare personală asupra actului ăsta al dezgolirii. Să pună etichete ție, omul.

Întâlnesc de asemenea exprimarea „daca este MOTIVAT da, mă dezbrac”. Și atunci refuz eu actorul. Pentru că nu îmi place să inventez motivații. Iar arta mea nu este matematică sau știință. Dacă „așa simt” nu te mulțumește, atunci nu poți să faci parte din arta mea. Câteodată, rar, pun întrebarea „dar îmbracat/ă ce motivație ai să stai?”.

3. Povestește-mi despre Scrisori către Rita: de ce ai avut viziunea asta asupra adaptării?

Scrisori catre Rita nu se putea monta sau adapta altfel. Este o poveste tristă despre un om trist, expusă direct, uneori șocant. Cum altfel să spui o astfel de poveste fără un trup gol care să poarte pe sâni, pe buze, pe fese mesajul senzual și trist al unui bărbat care niciodată nu împlinește, ci doar rămâne mereu singur. Așa am simțit. Așa am văzut. Mă bucur că în spectacolul ăsta au jucat femei minunate și puternice și am avut un real succes.

4. Crezi că nudul în teatru atrage doar pentru că e șocant sau pur și simplu atrage pentru că sex sells?

Plecăm de la ideea că nudul atrage deci. Îmi bagi idei cu forța. Nudul nu mai e șocant. S-a văzut. S-a făcut. Sexul…în teatru nu știu dacă mai vinde. Am spus mai sus. A fost un moment istoric. Care cred ca a trecut. Dar nudul în teatru e necesar. Este necesar nudul în societate în general pentru că sunt prea mulți oameni cu cartele pe care le numesc badge-uri care au uitat să fie oameni. Să își accepte sexualitatea, să își accepte plăcerile, să își înțeleagă perversiunile, să-și înțeleagă natura umană. Nudul în teatru este necesar pentru că e frumos. E nobil și suav. E excitant. E important că măcar în sala de teatru, unde ne ascundem toți dupa măști prin convenție, să fim liberi. Sau să fim cine suntem de fapt.

5. Ai avut și actori bărbați pe care i-ai distribuit în roluri cu scene nud? De ce?

Nu. În chiloți au jucat. Am jucat și eu în chiloți în The Blue Room. În varianta din 2015-2016. Nu exclud, dar nu m-a problematizat până acum foarte tare.

6. Ce crezi despre faptul că încă se consideră rușine să te dezbraci în public? E sau nu rușine?

Am răspunsuri simple la întrebările astea. Nici nu știu cum să dezvolt. Nu știu dacă se consideră rușine. Probabil că așa e. Eu mă simt în confort dezbrăcat. Dar probabil e un subiect sensibil.

7. Ai avea vreo problemă dacă iubita ta ar poza sau ar juca nud?

Nu. Deloc.

8. Ai primit reacții negative la adresa alegerii tale de a regiza piese cu scene nud?

Nu știu. Reacții negative primești și dacă faci tort de ciocolată. Deci probabil se găsesc oameni care să aibă reacții negative. Uite, acum vreau să fac un proiect cu nuditate pornind de la ideea romanului Unsprezece Minute cu amatorii de la TeenMedia. Îți dai seama că în primul rând ei, o parte dintre ei, au avut reacții negative. Este normal. Trebuie un pic să te obișnuiești cu ideea, cu imaginile, cu ce înseamnă trupul înainte să joci sau chiar să vezi un spectacol cu oameni altfel decat îmbrăcați. E o provocare, explorarea asta personală – din poziție de actor sau privitor în egală măsură.

9. Mai poate fi folosit sexul ca o unealtă de marketing în 2021?

Nu cred, asta spuneam. S-au făcut și s-au văzut multe. Și nici nu prea vrei în sală, în 2021, un public atras de marketing-ul pe sex.

10. Ce definește un model bun de nud? Dar o actriță care să poată juca nud? Sunt doar atributele fizice sau mai e și altceva?

Un model bun de nud trebuie să știe să comunice. Să intre în convenție, să se joace, să fie o poveste în fața artistului. Și la fel și în teatru. Vreau să ne jucăm, vreau să explorăm împreună, vreau să fii deschisă, să fii senzuală, feminină. Nudul este frumos, nu știu ce atribute fizice trebuie să aibă un model sau o actriță atunci când face nud. Cred că frumusețea există în actul în sine, în comunicarea dintre oameni, în libertate, în intimitate. Restul e o chestiune de gust.

Pe Cristi Bajora îl puteți găsi la Teatrul În Culise.

Sau îi puteți vedea colecțiile nud cu mine, Vivarium și Salad UnDressing, aici.

0

Comments

comments

0 comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *